Facebook – upgrade la viaţă

Ada Nairda

3 September 2010

Dacă ar fi să se aleagă un simbol al timpurilor noastre, ceva care să exprime elocvent “aerul timpului”, cu siguranţă Facebook ar primi cele mai multe voturi/like-uri. Odată cu Facebook şi Twitter (dar numai secundar) lumea a trecut rapid de la imperativul verbului “a comunica” la “a împărtăşi”.

Facebook este, în esenţă, despre a împărtăşi. Sau cel puţin aşa susţin unii. Muzică, fotografii, idei, noutăţi, toate fac subiectul unui trafic online continuu, între prieteni, cunoscuţi, necunoscuţi şi toată lumea. Facebook a devenit rapid un mediator între individul modern şi lume…întreaga lume! Existăm în lume pentru că Facebook există. Dacă nu eşti pe Facebook, atunci e foarte probabil ca ai suferit un accident vascular, te-ai mutat în Nepal şi creşti capre sau pur si simplu, din punct de vedere social, nu exişti.

Intrând de câteva ori pe Facebook, în interes profesional, nu m-am putut abţine să nu vizitez paginile unor prieteni sau cunoscuţi, ca să îmi dau seama dacă pierd ceva şi ce anume, dacă nu am şi eu un cont. Surpriza a fost de proporţii când mi-am dat seama că prietenii mei din viaţa reală sunt alţi oameni pe Facebook. Domnişoare liniştite, care merg la cinema doar la superproducţii americane şi care la final, oferă sfaturi preţioase de viaţă pe fundalul unui happy-end, îl adorau pe Facebook pe Pasolini. Cunoştinţe despre care ştiam că singurele galerii pe care le admiră sunt cele ale lui Dinamo şi Rapid, se declarau online fascinate de galeriile de artă Guggenheim tocmai din New York. Colegi care ascultă cu plăcere repetitiv melodii în genul Radio 21, îmi apăreau pe Facebook drept fani înfocaţi ai lui Serghei Prokofiev. Prima întrebare pe care mi-am pus-o a fost dacă nu e vorba de o coincidenţă de nume şi nu mă uit cumva pe paginile altor oameni. Fotografiile lor m-au asigurat că nu.

A doua întrebare, mult mai chinuitoare, a fost dacă eu i-am cunoscut cu adevărat pe oamenii aceştia, dacă nu cumva sub haina dinamovistului nu se ascundea un fan al cubismului. Gândindu-mă la toate câte le trăisem împreună şi la timpul de când îi ştiam, aş fi zis că erau suficiente să pot spune că îi cunosc îndeajuns, cu tot cu înclinaţiile şi pasiunile lor. Şi iată că nu.

Aşa mi-am dat seama că Facebook este mai mult decât un site, este o altă lume, în care pornim de la zero, cu maximul de şanse. Pe Facebook, dacă nu eşti o celebritate pe care să o dea de gol revistele de scandal sau reportajele TV, poţi fi oricine. Oricine ai vrea să fii, dar nu ai curajul, sau oricine ai vrea să devii, dar nu ai resurse. Acordul dintre utilizatori în ceea ce priveşte ficţiunea prezentărilor e tacit. Eu nu comentez la fotografia ta cu logoul Chanel că tu te îmbraci de la a doua tarabă pe stânga din piaţă, tu nu comentezi la status-ul meu cu “mâine ne vedem în club” că am mâncat două zile doar covrigi ca să ajung acolo. Adică, nu pe site. Astfel, Facebook e un fel de Ţara Minunilor, în care fiecare dintre noi e Alice. Lucrurile sunt distorsionate în profiluri, pălărierii nebuni sunt în toate pozele, pisicile de Cheshire rânjesc de pe toate link-urile

Sunt, desigur, şi oameni care folosesc acest site cu sinceritate, în mod asumat, persoane care au aceleaşi pasiuni şi pe Facebook şi offline, care au înţeles că viaţa nu e acolo, alături de cei 873 de prieteni, din care cunoşti de fapt cel mult 20, şi nici pe aceia bine. Înţeleg, probabil mai bine decât mulţi dintre fanii acestei platforme de socializare (?), felul în care Facebook a schimbat sistemul media şi impactul pe care l-a avut asupra industriilor de comunicare şi asupra societăţii, dar îi înţeleg şi capcanele. Cred că, de fapt, foarte mulţi aveau nevoie de Facebook, nu pentru a împărtăşi lucruri cu prietenii, ci ca instrument de demonstraţie a propriei existenţe – “Sunt pe Facebook – uite pozele, uite status-urile, uite link-urile…sunt viu!” – pentru că altfel ar fi fost în continuare iluştri necunoscuţi banali din propria lor viaţă şi a puţinilor apropiaţi, şi a şi mai puţinilor prieteni reali. Unii pur si simplu doresc nu numai să facă un update la status, ci şi un upgrade la viaţă.



Citiţi şi

Prietenul la nevoie de sex se cunoaște

Plecări

Te măriți să fii singură?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,236 views

Your tuppence

  1. Ioana Pavel / 6 September 2010 0:12

    Foarte bine spus!!!

    Thumb up 0 Thumb down 1
    Reply
  2. Ada Nairda / 3 September 2010 19:29

    Sunt de acord cu voi fetelor, Facebook este o “intamplare minunata” si cred ca toata lumea este de aceeasi parere, dat fiind ca unul dintre fondatorii site-ului, Mark Zuckerberg, tocmai a fost declarat cel mai influent om din lume de catre revista Vanity Fair. Ceea ce ma uimeste (si sunt sigura ca va fi obiect de studiu) este felul in care unii oameni folosesc aceasta platforma pentru a-si “pune in scena” o alta viata, folosind un site care ar trebui, mai mult decat orice sa fie amuzant, intr-un instrument de marketing personal, care de altfel nici nu e prea eficient, dat fiind nu se proiecteaza si in viata reala.

    Thumb up 0 Thumb down 1
    Reply
  3. sasha / 3 September 2010 14:39

    misto articol. chiar daca nu esti “proprietarul” unui cont facebook, nu se poate sa nu auzi de incidente si scandaluri diverse legate de facebook. chestiuni de confidentialitate (cica privacy policy a devenit mai elaborata decat constitutia usa), cenzura, mineritul de date, furtul de identitate etc. nu stiu cum s-a reglat pana la urma cazul fotografiilor de-a dreptul obscene cu mamici alaptandu-si bebelusii (cu sfarcul tzatzei la vedere sau nu). pozele strigatoare la cer erau scoase iar conturile mamelor respective erau desfiintate. totusi, nu se poate sa nu fii impresionat de aceasta dihanie. utilizatorii sai reprezinta peste 7% din populatia pamantului, aproape doua treimi din populatia europei. dar nimeni nu e perfect. internetul e a work in progress. ca si manierele internautice, care sunt un corpus in lucru. daca facebook nu exista, trebuia oricum inventata. cum zicea cineva, it’s a brave new old world!

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  4. Dora / 3 September 2010 12:54

    Da, …sau nu… 🙂 Nu ca as fi eu neaparat adepta “gri-ului”…(caci nu sunt, chiar deloc!…), insa nu cred ca exista doar alb si negru, exista mereu si o varianta de mijloc… Aici vorbim doar de interpretarile date motivatiilor sau explicatiilor “profilelor” oamenilor de pe facebook… Unii oameni chiar cunosc sute dintre miile de prieteni pe care ii au pe facebook, si ii considera “prieteni”, desi probabil mult mai corect ar fi spus amici…si ii cunosc binisor… Desigur in masura in care le/ne permite societatea in care traim…in care “trairile” si “cunoasterile” nu mai sunt ca cele de acum 20-30 de ani….sunt trairi superficiale, cunoasteri impuse de normele sociale, dupa cum spunea Mihaela in “Ne-bunele maniere”…e “cool” si “fashionable” sa fii superficial, sa-ti plimbi toaletele pe la Mall, sau in “….” (diverse cluburi, mai bine nu dau nume… :D..), e “fancy” sa porti “Vuitton”, daca nu cumva o fi “Buitton”,…sau sa anunti ca ai fost la cumparaturi in Dubai… Putini sunt oamenii (desi exista si ei printre noi…)care si in viata reala anunta care este ultima carte care le-a imbogatit sufletul, care este ultima iesire cu prietenii care le-a facut chipul sa straluceasca, care este ultima frematare a inimii care i-a facut sa para cu 10 ani mai tineri, care… Asa ca…all in all…eu cred ca Facebook, pentru generatia noastra…este o intamplare minunata…pe care avem “privilegiul” sa o traim, caci aduce ceva foarte special intre trairile omenesti, ceva ce uitasem demult sa mai facem, si ne-a adus aminte un student american, si anume actiunea de a “impartasi”…din suflet, din gand, din viata… Chiar daca e mai mult la nivel virtual, si nu neaparat real, (desi acesta ar putea fi subiectul unei alte discutii….vezi “Illusion or Reality”…), am nadejdea….ca sunt si vor fi si crampeie de viata care se transpun din virtual in real, prin intermediul acestei platforme virtuale, mie una mi s-au intamplat lucruri minunate…ceea ce va doresc si voua!… 🙂

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro