Într-o seară de toamnă, într-un mic bistro aglomerat din centrul orașului, o femeie stătea în tăcere la o masă, urmărindu-și partenerul cum zâmbea larg către chelnerița care le adusese vinul. Nimic nepotrivit, nimic prea intim — doar un gest politicos, banal pentru oricine altcineva. Dar în ea, o scânteie se aprinsese. O privire, o inflexiune în vocea lui, o atenție poate prea caldă… și brusc, în pieptul ei, ceva se strânse. Nu era furie. Nu era nici tristețe. Era un gust amar, greu de numit, dar ușor de simțit: gelozia.
Ce era de fapt acea reacție? Nesiguranța veche, înrădăcinată în abandonul din copilărie? Frica de a nu fi suficientă? Sau poate o formă mascată de posesivitate, camuflată sub loialitate?
Această scenă — aparent comună — deschide ușa către o întreagă lume emoțională: cea a geloziei. Un teritoriu unde se întâlnesc vulnerabilitatea, controlul, iubirea, teama, umilința și neîncrederea.
Jealousy (2014)
LOUIS GARREL and ANNA MOUGLALIS
În rândurile care urmează voi detalia in mod aprofundat ce este gelozia, cum se manifestă, ce răni psihologice o întrețin și cum poate lua forme atât de subtile încât uneori nici nu mai știm dacă e iubire… sau doar o frică bine deghizată.
1. Ce este gelozia?
Gelozia este o reacție emoțională complexă declanșată de percepția unei amenințări asupra unei relații semnificative, în special atunci când o a treia persoană este percepută ca rivală. Ea implică un amestec de emoții precum frica, furia, nesiguranța, rușinea și resentimentul, fiind deseori alimentată de gânduri iraționale legate de pierdere, trădare sau neîncredere. Gelozia nu este sinonimă cu invidia: în timp ce invidia implică dorința de a avea ceea ce are altul, gelozia implică frica de a pierde ceva ce deja avem.
2. Manifestări evidente și mascate ale geloziei
Gelozia evidentă se exprimă prin suspiciuni, interogatorii, neîncredere deschisă, verificări compulsive (mesaje, telefoane, locații), crize de posesivitate sau acuze directe. Persoana geloasă poate deveni intruzivă sau chiar agresivă verbal și comportamental.
Gelozia mascată este mai subtilă și poate lua forma pasiv-agresivității, sarcasmului, manipulării emoționale, comparațiilor indirecte sau sabotajului relațional. Uneori, individul maschează gelozia prin retragere emoțională, răceală sau „testarea” partenerului sub pretextul indiferenței.
3. Ce se ascunde în spatele geloziei – răni și vulnerabilități psihologice
În spatele geloziei stau adesea răni psihologice vechi și nevoi emoționale nesatisfăcute. Gelozia este rareori doar despre „celălalt”, ci reflectă o frică internă profundă: teama de a fi abandonat, de a nu fi suficient, de a nu fi iubit pentru ceea ce ești. Gelozia funcționează ca un simptom al nesiguranței identitare și al unei stime de sine fragile. În multe cazuri, individul trăiește cu convingerea inconștientă că nu merită să fie ales, ceea ce îl face hiperalert la orice posibil semn de respingere sau trădare.
4. Rănile psihologice și traumele care întrețin gelozia
Persoanele care au trecut prin experiențe de abandon emoțional, infidelitate parentală sau lipsa de atenție afectivă în copilărie dezvoltă un sistem de atașament nesigur. Traumele timpurii (cum ar fi respingerile constante, umilințele sau relațiile cu părinți indisponibili emoțional) pot determina o hipervigilență față de semnele de trădare și o tendință de a interpreta ambiguitățile ca pericole reale.
În plus, trauma relațională (ex. relații anterioare cu parteneri infideli sau manipulatori) poate reactiva aceste răni, inducând un sentiment de neputință și control compulsiv.
5. Rolul dinamicii parentale în dezvoltarea predispoziției către gelozie
Copiii crescuți în medii în care dragostea părinților era condiționată (ex. „Te iubesc doar dacă ești cuminte”) învață că iubirea este instabilă și că trebuie controlată. Dacă părinții au fost posesivi, geloși sau au folosit comparații frecvente între frați, copilul interiorizează ideea că afecțiunea este un bun limitat care poate fi pierdut ușor.
Un alt factor important este modelarea indirectă: dacă un copil observă constant gelozie între părinți, el învață că relația amoroasă înseamnă posesivitate și control.
6. Gelozia ca trăsătură de personalitate patologică
Gelozia poate deveni o trăsătură patologică atunci când face parte din tabloul unor tulburări de personalitate.
• În tulburarea borderline, gelozia este explozivă și legată de frica intensă de abandon.
• În tulburarea paranoidă, individul interpretează orice ambiguitate ca dovadă a trădării.
• În narcisism, gelozia poate apărea ca reacție la percepția că partenerul acordă atenție altcuiva, ceea ce este resimțit ca o atingere la propria valoare grandioasă.
• În tulburarea obsesiv-compulsivă de personalitate, gelozia este legată de nevoia de control, perfecțiune și predictibilitate.
În toate aceste cazuri, gelozia nu mai este doar o reacție emoțională, ci un mod disfuncțional de a se raporta la relații și la sine.
7. Impactul geloziei asupra individului
La nivel intrapsihic, gelozia epuizează resursele cognitive și emoționale. Individul trăiește într-o stare constantă de tensiune, îndoială și neliniște, care duce la anxietate cronică, depresie, comportamente compulsive și pierderea sentimentului de autonomie. Relația cu sine devine marcată de autocritică, rușine și vinovăție, iar încrederea în intuiții și valori proprii se erodează.
8. Impactul asupra partenerului și asupra dinamicii de cuplu
Partenerul celui gelos trăiește frecvent o stare de sufocare, constrângere și invalidare. Este pus constant sub lupă, suspectat, controlat sau pedepsit emoțional. Acest climat relațional creează anxietate, resentiment și retragere afectivă. Dinamica de cuplu se transformă într-un joc de putere, unde iubirea devine condiționată de loialitate demonstrată excesiv, iar libertatea este echivalată cu vinovăția. În timp, intimitatea se degradează, iar cuplul devine fie conflictual, fie distant și paralizat emoțional.
9. Soluții terapeutice – intervenții psihologice și direcții de lucru
Pentru persoana geloasă, intervenția se concentrează pe identificarea gândurilor iraționale, disputarea lor și restructurarea convingerilor negative despre sine și despre iubire. Este esențială lucrul asupra schemei de abandon, asupra fricii de respingere și a nevoii de validare externă. Tehnicile din CBT/REBT sunt utile pentru clarificarea diferenței dintre nevoi și dorințe, dezvoltarea toleranței la incertitudine și întărirea stimei de sine.
Se recomandă antrenarea metacogniției prin jurnal reflexiv, tehnici de mindfulness și restructurarea narativă a trecutului traumatic. În cazurile severe, se pot introduce tehnici DBT (Dialectical Behavioral Therapy) pentru reglarea impulsivității, iar în tulburările de personalitate – terapia schemelor și intervenția psihodinamică.
Pentru partenerul celui gelos, intervenția se axează pe definirea limitelor sănătoase, exprimarea nevoilor proprii și ieșirea din rolurile de „salvator” sau „victimă”. Terapia de cuplu este indicată atunci când ambii parteneri sunt dispuși să exploreze dinamica profundă a relației și să reconstruiască o alianță bazată pe încredere, respect și comunicare autentică.
Citiți și Există ceva obscen în gelozie
Psiholog M.Sc.(CBT)
Sexterapeut sistemic M.A
(certif. *DGSMP – Master)
Ingolstadt, Germania
*Psiholog cu drept de liberă practică în Germania, recunoscut și certificat de DGSMP – Societatea Germană de Medicină a Sexualității și Psihosexologie
Zertif. DGSMP-Master – Deutsche Gesellschaft für Sexualmedizin und Sexualpsychologie
Bibliografie pt cei interesați:
1. În limba română:
• Zaharia, D. (2020). Psihologia emoțiilor: De la vulnerabilitate la echilibru. București: Editura Trei.
(Capitol dedicat geloziei și impactului asupra relațiilor.)
• Mitrofan, I. (2004). Psihologia relațiilor de cuplu. București: Editura Sper.
(Analiză a geloziei ca dinamică interpersonală și simptom al traumelor relaționale.)
• Iftene, F. (2018). Tulburările de personalitate. Modele clinice și intervenții terapeutice. Iași: Polirom.
(Include gelozia în cadrul tulburărilor borderline, narcisice și paranoide.)
2.În limba engleză:
• White, G. L. (1981). A model of romantic jealousy. Motivation and Emotion, 5(4), 295–310.
https://doi.org/10.1007/BF00992549
(Model clasic al geloziei romantice, cu componente cognitive, afective și comportamentale.)
• Pines, A. M. (1992). Romantic Jealousy: Understanding and Conquering the Shadow of Love. New York: St. Martin’s Press.
(Explorare psihologică detaliată a geloziei și a originilor sale în nesiguranță și teamă de abandon.)
• Beck, A. T., Freeman, A., et al. (1990). Cognitive Therapy of Personality Disorders. New York: Guilford Press.
(Util pentru înțelegerea geloziei patologice în tulburările de personalitate.)
3. În limba germană:
• Wilhelm, P. & Hahlweg, K. (2004). Psychotherapie der Eifersucht: Kognitive und verhaltenstherapeutische Ansätze. Göttingen: Hogrefe.
(Lucrare dedicată geloziei din perspectivă CBT.)
• Stärcke, M. (2009). Eifersucht – Ursachen, Formen und Wege der Bewältigung. Weinheim: Beltz.
(Gelozia ca fenomen psihosocial și patologic – aplicații clinice și soluții.)
• Reindl, H. & Petermann, F. (2006). Partnerschaftsprobleme und Eifersucht. In: Psychotherapie in der Praxis. Berlin: Springer.
(Capitol despre impactul geloziei în relațiile de cuplu și intervenții sistemice/CBT.)
Citiţi şi
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
“Sexul de împăcare e mai bun.” Cât e de adevărat?
Te iubesc. Te văd. Țin acest moment pentru tine – zen și arta intimității
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
