Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

“Hai să-ți umblu la nucile de cocos!” Pe bune?

28 January 2018

Mi-aș fi dorit să mă nasc în epoca bunului simț și a manierelor, poate cu vreo sută de ani în urmă…

Oare mai există bărbați care știu sau măcar încearcă să bucure sufletul unei femei cu lucruri simple, mărunte, cu vorbe curate din inimă spuse? Sau toți s-au transformat în niște bădărani repeziți care nu pot scoate din ei decât vorbe ce provoacă doar dezgust…? Îți și vine cheful de amor nebun când auzi noaptea în ureche : “hai să-ți umblu la nucile de cocos”… Foarte “stimulant”, da! De parcă o îmbrățișare caldă, mută, un sărut lung apăsat, plin de dorință, ar fi costat bani și buzunarele erau goale…

Oare mai există femei care apreciază fericirea lucrurilor mărunte ca acelea făcute de un copilaș pentru a-și bucura mama?

Chiar așa, măi Bărbaților! Voi cum mai atrageți o femeie în zilele astea?

Privitul stelelor în nopțile senine, mersul sau dansul prin ploaie într-o zi sau noapte de vară, statul îmbrățișați în pat, vizionând un film oarecare… nu știu… lucruri ce nu necesită neapărat dat peste cap, cheltuială, bani mulți…

De ce am impresia că aceste lucruri sunt pe ducă? Să mai îndrăznesc să visez că aș putea întâlni un astfel de om, sau să ajung fosilă așteptând… sau poate nu?!

asteptaresursă foto: never-ending-journey.tumblr.com

Îmi e dor de fluturi… unde naiba s-au dus, mama lor de fluturi…

Încep să cred ca singurătatea nu e o opțiune rea, având în vedere relațiile si relaționările azi… sau poate e doar un mod de a privi lucrurile… cam pragmatic.

Mă invidiez doar imaginându-mi ce viață aș duce… Da, știu, mă complac într-o relație cretină, dar motivele nu se discută, cel puțin nu acum. De aici și nemulțumirile, închipuite sau nu…

Să judeci e ușor și rapid, să încerci să înțelegi sau sprijini e greu și prea altruist.

Închei cu ce mă roade: mai există bucuria gesturilor simple și aprecierea lor?

Guest post by Adriana Dumitriu

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Ești atât de frumoasă și… singură?

Nu se mai poate…

În așteptarea a ceva

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,140 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro