Acum doi ani, de ziua ei, a Americii, adică pe 4 iulie, mă aflam acolo, în vizită la sora mea și scriam despre tot ce-am văzut aici.
Reţin foarte bine că astăzi, salutul cetăţeanului american nu era hello sau hi ci Happy 4 th ! Au o problemă americanii cu ziua ţării lor. Oare îi respectă conducătorii ei pe cetăţeni în aşa fel încât ei la rândul lor să îşi iubească ţara necondiţionat? Sau poate acolo este cultivată din copilărie, în familie şi la şcoală dragostea de ţară care poartă numele de patriotism ca şi primă lecţie de istorie? Familia mea de români, respectiv sora, soţul şi cei doi copii s-au trezit dimineaţă acum doi ani, ţin foarte bine minte, au arborat steagul ţării lor de adopţie la casă, iar nepoata mea în vârstă de 10 ani a spus jurământul pentru drapel, cu mâna pe inimă.
Parcă ÅŸi acasă, în România, facem tot aÅŸa de ziua ţării. Ne trezim dimineaÅ£a, punem steagul românesc la balcon, cântam imnul ÅŸi salutam pe toată lumea, toată ziua cu “1 decembrie fericit!”. Sau nu? Şi dacă nu, de ce? Ce ne lipseÅŸte să procedăm aÅŸa de ziua ţării? Oare nu ne este bine aici?            Oare nu ne respectă suficient liderii, încât să îi iubim ÅŸi să ne mândrim cu ei? Nu suntem noi reprezentaÅ£i de ei? Nu vorbim curat româneÅŸte prin gura lor? Nu suntem noi ca peÅŸtele în apă, aici, acasă? Nu avem noi locuri de muncă ÅŸi un nivel de viaţă decent, dacă nu prosper? Nu sunt ai noÅŸtri lângă noi ÅŸi nu plecaÅ£i prin alte ţări să îşi caute visul? Să muncească sau să înveÅ£e? Nu suntem noi, românii, în primele 10 ţări cu nivelul de viaţă cel mai ridicat? Nu avem noi industrie ÅŸi branduri celebre? ÃŽn topul celor mai bine cotate pe pieÅ£ele internaÅ£ionale? Apple, Google, Coca-Cola, Microsoft, IBM, MacDonald’s ÅŸi tot aÅŸa? Stai, că am greÅŸit. Era vorba despre Dero, Borsec, Arctic, Dorna, Gerovital. Primele cinci. Era să spun È™i Guban, dar a ajuns pe locul 71. ÃŽn topurile româneÅŸti, doar Dacia mai este pe locul 60 în topurile străine.
Știţi, am auzit că românii sunt şi ei pe primul loc. În topul ţărilor ai căror cetăţeni nu îşi permit să plece în concediu. 25% dintre noi nu au banii necesari.
Suntem bucuroşi că astăzi este ziua Americii? Da, pentru că acolo se află o parte din familiile noastre care au avut visuri şi suficient curaj să calce pe alt continent pentru îndeplinirea lor. De ce nu au rămas acasă? De ce nu rămân românii acasă? De ce vorbesc aşa, acum, aici, despre ţara mea, astăzi când este ziua Americii? Ce cuvinte sunt astea?
Cuvintele au forţă, se spune că dacă nu poţi să spui ceva cald, din inimă, să nu spui nimic. Cuvintele rănesc sau vindecă, cuvintele exprimă trăiri autentice. Ce-am simţit atunci, acolo şi ce simt acum?
Atunci mi-am băgat picioarele în oceanul Atlantic care era la reflux, se retrăgea ÅŸi eu stăteam pe mal ÅŸi îl simÅ£eam. Cum pleacă, urmând ca la câteva ore să revină. Tot o apă, tot un cer, chiar dacă intenÅ£ionat le-am întors invers în fotografie, tot răsărea ÅŸi apunea soarele ÅŸi la ei. Ei bine, cu un decalaj de câteva ore în spatele nostru, între 7 ÅŸi 10. Ei, bine, mai aveau ÅŸi niÅŸte canioane în plus, Grad Canion, Brice Canion, Zion Canion, cele văzute de mine. NiÅŸte blocuri care zgâriau norii, câteva fântâni arteziene care dansau după cum cânta muzica, câteva cazionuri, niÅŸte parcuri, oameni. Nu pot să vorbesc despre piaÅ£a muncii pentru că eram în vacanţă. Vreo două oceane, unul pe o parte, pe est, Atlantic, altul pe vest, Pacific. Vreo 50 de stele pe steag, parada de 4 iulie pe role, cu mame împingând căruÅ£urile copiilor, adică divestitate totală atât în natură, în construcÅ£ii, în atitudinea oamenilor…
Ce simt astăzi, la doi ani de când am sărbătorit-o la ea acasă pe America şi statele ei unite? Şi la distanţă de 50 de stele pe steag şi 50 de ani distanţă în timp de civilizaţia ei? Mă întreb cine şi-ar dori să trăiască acolo? Eu, tu? Noi? Copiii noştri? Păi, cred ca oricine are un vis de realizat, putere şi determinare, curaj pentru asta, cine vrea ca de 4 iulie să salute cu Happy 4 th!, cine are aripile deschise şi pregătite de zbor.
Ce are America şi nu avem noi? Iluzia că acolo visurile se pot realiza.
Chiar aşa, tu ce crezi, dacă ai un vis românesc, are şanse de a deveni realitate aici, acasă?
O zi frumoasă, care să nu suporte nici o comparaţie!
P.S. Cei ca mine, care ies din Å£ară, din România, mai departe sau mai aproape de ea, au o singură părere de rău când revin: că trăiesc într-o Å£ară care ar fi putut să fie frumoasă ÅŸi prosperă. Dar… stăm cu ochii pe capra vecinului.
Astazi, doar.
Happy 4 th!Â
04. iulie. 2018
Galaţi, România
Guest post by Monica B.Â
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Astăzi, în acest context pandemic, turtele copilăriei merg la fix
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
