Articole despre România

România e zguduită de extremism. Cum să nu fie, dacă de zeci de ani scapă cine poate și omul care nu se “descurcă” pleacă la munci prost plătite prin lume sau rămâne în medievalismul românesc.

La patru ani de război, tragedia Ucrainei se amestecă, în ochii autorului, cu o critică necruțătoare a societății românești și a seducției propagandei ruse pe rețelele sociale. Un text despre furie civică, dezamăgire și fragilitatea morală a epocii digitale.

Dacă Trump e simptomul unui sfârșit de ciclu, efectul lui secundar poate fi salut: o Europă obligată să se trezească, să-și coordoneze apărarea și să-și refacă reflexele economice. Între NATO care se clatină și o axă UE–Marea Britanie–Canada, România n-are luxul ambiguității: ori rămâne europeană, ori nu mai contează.

În Uniunea Europeană, speranța de viață e estimată la 81,7 ani (2024). În România, 76,6 ani. Vestea bună cere un plan: locuire pentru autonomie, muncă mai flexibilă și comunități „age-friendly”. Între „pe baza statului” și „fiecare pentru ea”, există o cale realistă: infrastructură și alegeri făcute la timp.

Am preluat cu acordul autorului această cronică de film semnată de Bogdan Bucur, apărută pe pagina sa de socializare.  “Am văzut, acum câteva zile, filmul Nuremberg (2025) și nu am găsit inspirația sau cadrul adecvat pentru a-l comenta până acum. Acum i-am găsit, însă, sensul, pe care îl dezvolt în …

Ce se întâmplă într-o țară atunci când dispare supravegherea externă? Textul pornește de la România fără MCV și urmărește continuitățile adânci ale justiției, ale puterii și ale spațiului public. De la tranziția postcomunistă la prezent, de la instituții infestate la reflexe mediatice și politice care se repetă obsesiv, eseul descrie o țară blocată într-un mecanism de reluare, incapabilă să iasă din propriul trecut.

În decembrie 1916, Bucureștiul cade sub Puterile Centrale, iar România intră într-una dintre cele mai dramatice perioade ale Primului Război Mondial: retrageri grăbite, trenuri supraîncărcate, refugiați înfrigurați, sate îngropate în zăpadă și distrugerea deliberată a câmpurilor petroliere pentru a nu ajunge în mâinile inamicului. Mărturiile Reginei Maria și ale martorilor străini surprind haosul, suferința și rezistența acelor zile.

De Ziua României, într-o biserică din Dublin, o femeie redescoperă firul invizibil care o leagă de acasă: dorul, rădăcinile și mândria simplă, profundă, de a fi româncă.

De 1 Decembrie, un mic manual de iubire de țară: să nu furi, să nu minți, să respecți limba, legile și demnitatea oamenilor. România e suma alegerilor noastre zilnice, nu a declarațiilor. Patriotismul începe cu gesturi simple și cu luciditatea de a vedea ce trebuie schimbat.

Un text-tăios despre Bucureștiul care nu se mai recunoaște: între mizerie, cinism şi spectacolul grotesc al unei capitale locuite de cetăţeni care nu-şi mai iubesc oraşul — şi cu ochii pe următorul primar.