Ia-ţi acum sărutarea
Ia-ţi acum sărutarea
şi te-ndeamnă-n calea mea,
Ia-ţi ce-i rău şi crud în tine,
ce n-a vrut altcineva,
Adă-mi mie tot ce lumii
nu i-ai fost de vreun folos,
Şi-oi lipi cu-un ciob amar,
Vasu-mi vechi şi păcătos.
Să putem din două rele
să ne facem o făptură,
Ochi de-ai mei şi sâni de-ai tăi
şi la mijloc dulce gură.
Să stârnim amanţii lumii
care ne-au rămas datori,
Să ni-i râdem, să ni-i plângem,
c-or iubi de două ori.
Și-om pleca împletiți prin lume,
șarpe orb, șarpe bătrân,
Care-și ține cu iubire,
șarpe tânăr lângă sân.
Și pe calea împătimirii
piele moartă-oi lepăda
Să-ți rămână pururi vie
și dorită pielea ta.
De-ar fi-n veci îmbrăţişarea
relelor din amândoi,
De-ai fi pururi însăilată,
ciob de carne-n carnea mea,
Eu renunţ la mine însumi,
mă numesc de-acuma: Noi.
Chiar de știu că porți otravă
și mă poți întuneca.
Guest post by Alin Radu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Povestea noastră: curaj sau suferință
Poate că iubirea trebuie să fie molcomă. Așezată. Fără efort
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
