Iertarea este o mare tăcere

15 May 2021

“Așa am știut dintotdeauna. Nu, nu m-a învățat nimeni, așa am văzut în jurul meu. Oamenii se iertau în tăcere, pur și simplu. Cel care greșise intra pe ușă, iar cel ce avea de iertat îl punea la masă. Se vorbea o vreme despre ploaie și pâine… Și așa se înțelegea că tot ce era de iertat era iertat, și tot ce era de spus s-a spus în cele câteva cuvinte: ” Dă, Doamne, să fie ploaie! ”.

Iertau toți: soțiile își iertau soții în tăcere. Așa, supărate, ele tot una făceau: mâncare, spălau, adormeau copii, iar seara se așezau toți la masă și rupeau din aceeași mămăligă. Mămăliga ceea era pâinea împăcării, căci ce folos să stai supărată? Tot va trebui să dormi în același pat… Și paturile, în alte vremuri, erau înguste, nu se putea dormi decât unul lângă altul… Așa și iertau, în tăcere.

Erau desigur și bărbați care, atunci când greșeau mut își cereau iertare în genunchi de la femeie, ca de la o icoană. Puțini erau aceia care făceau asta, pentru că puțini înțelegeau că, dacă soția va pleca, va cădea casa. Dar asta se făcea în ascuns și nimeni, niciodată, nu știa! Era o taină!

Vecinii se iertau și ei în tăcere. Tăceau mult supărați, nu-și vorbeau o vreme, și apoi intrau în ogradă și cereau ceva: o sapă, o cană de făină, ceva… Celălalt îi dădea, desigur, și tăcea. Şi așa se iertau. În tăcere. Pe vremuri, vecinii se ajutau unii pe alții și înțelegeau că toamna, la culesul viei și primăvara la prășit, nu era loc de sfadă. Trebuiau să fie gata împăcați! Toți iertau, dar nimeni nu-și cerea iertare. Doar duminica, înainte de liturghie, așa, să nu zică că s-au dus supărați la Biserică. Așa și se știa când intra vreo lele pe poartă și striga să fie iertată, că-i vremea de mers la Biserică! Și în loc de iertare, i se răspundea: ”Da’ ce, de-amu te-ai pornit?”. Ăsta era semn că nu e nimic e iertat, de spus sau de adăugat. Era semn de pace între oameni…

Mie și acum mi se pare ciudat că oamenii își cer iertare. Ce, parcă poți șterge o durere, o trădare, o supărare cu două cuvinte? Eu și acum tac sau răspund din inerție. Pentru mine iertarea nu se cere cu cuvinte, ci cu fapte!!!! Ai venit la om, ai intrat în viața lui, privindu-l ca pe Hristos la poarta raiului și taci. Aștepți să te pună la masă și, dacă te-a poftit la masă, scoți o pâine. Pâinea împăcării. Și el un pahar de vin. Și vorbiți despre vreme și că e bine că e pace. Iertarea este o mare tăcere.

Numai faptul că omul și-a călcat pe orgoliu și a intrat pe poarta vieții tale, înțelegând că nimicurile vieții azi sunt și mâine nu vor mai fi, trebuie să te îndemne pe tine, cel năpăstuit, să uiți de propriul orgoliu și să-l primești. Viața scurtă, judecată lungă…

Tăcerile au devenit însă de neprețuit, căci omul care n-are cuvinte, trebuie să-și împlinească vrerea prin fapte.”

Mitropolit Antonie de Suroj



Citiţi şi

A avea sau a nu avea un amant, aceasta este întrebarea! (argumente PRO și CONTRA)

Sunt convinsă că oamenii urâți sunt mai fericiți decât cei frumoși

My Little Sister/Schwesterlein

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro