Îmi dau demisia!

Catchy

28 October 2017

Mă adresez pe această cale, în mod oficial, tuturor persoanelor cu funcție de conducere şi putere de decizie din viaţa mea. Încep prin a împrumuta ideea aia genială de a-mi fi scris pe piatră funerară: EU v-am spus că nu mă simt bine, nenorociţilor! 🙂

Dragul meu fost soţ, nu, nu aveam cum să corespund ambiţiilor tale! La 27 de ani, eram atât de puţin perfectă, încât acum recunosc: banii ăia, pe care nu-i găseai acum 11 ani, au fost la mine întotdeauna! Nici până acum nu ţi-am spus că i-am împrumutat fără să întreb, pentru că erai acasă din când în când, mai exact, niciodată!

Celuilalt soţ nu trebuie să-i scriu. Sunt convinsă că în scurt timp îi va transmite soacră-mea mesajul! Însă va fi unul de bine: nu ai apucat să-mi greşeşti! Cam egoist, însă, să pleci aşa de departe şi pentru aşa de mult timp.

Fiica mea, te iubesc enorm, dar să ştii că mami e reală, IPhone 7 plus nu apare cu un semn discret din nas, banii nu vin cu liftul, prin fanta aia din peretele comun al blocului, pe acolo se aruncă gunoiul, iubire, după ce îl strângi în prealabil de prin casă… Tipul care vine la cutia cu scrisori e factorul poştal care aduce facturile şi nu băiatul care are grijă de piscina noastră. Noi nu avem piscină, mamă, să-ţi între bine în cap! Și nici nu o să avem, dacă nu înveţi exemplar. Însă ne putem permite, dacă nu vei înţelege asta, să punem dopul la cadă, atunci când mami va fi la pensie!

Jack Vettriano 2

Părinţilor mei… Se poate să vă spun ceva şocant, da, nu ştiu cum dracu’, dar am 40 de ani! Ştiu exact cum se fac copiii, pentru că am deja unul de 12 ani, căruia trebuie să-i explic fix mecanismul ăsta. Când nu mai am soluţii, da, fumez! Şi ştiu că fumatul ucide, dar lent, de aia nu fumez lângă pompa de alimentare din benzinărie. Aşa că mi-aş dori să nu-mi mai tot reamintiţi cum am ajuns mereu într-un punct mort sau într-un impas, ci să-mi spuneți cum să mă car dracului de acolol!

Tot aici aş dori să îmi exprim regretul pierderii unor prietenii de foarte lungă durata, deşi constat cu stupoare că timpul alocat bârfei cu voi mi-l consum acum mult mai constructiv, repetându-mi obsesiv, ca să n-o iau razna, că eu nu am fost în colimatorul vostru de Ferentari… pe dreapta. Că pe stânga începe sectorul 6 şi voi, acolo, aveţi INTERZIS!

De muncă, ce să mai zic, e sublim! În caz că nu mai apuc să trimit acest e-mail, să ştiţi că îmi place coliva cu multă nuca de cocos şi bombonele mici deasupra.

Nu în ultimul rând, aş vrea să le spun o vorbă și viitorilor mei potenţiali soţi. În cazul lor, nu îmi prezint demisia, dar îmi urc pe platforma ejobs cv-ul. Să știe că am un MBA și un doctorat managementul relaţiilor, că nu mai predau de mult la grupa zero și că iubirea nu e o foaie albă cu o unică cerinţă gen: încercuiţi elementele unei relaţii şi împărţiţi în propoziţii fraza “iubito, ştii că te iubesc, dar încă nu sunt pregătit!”

Aşa că, în concluzie, renunț! Practic, încerc să-mi fac o viață mai bună fără să vă mai spun minciuni în fiecare moment ca voi, toți, să mă acceptați!

Guest post by Irina Haiducu

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Uneori suntem foarte naive, ca să nu zic proaste

Frumosul nu e gratis

Culoarea fericirii

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,757 views

Your tuppence

  1. axelle / 30 October 2017 10:27

    O sa iti fie greu fiecare pes d euna singura dar cred ca o sa reusesti sa faci fata cu brio.Succes!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro