Începutul unei noi ere cu telescopul spațial James Webb

13 July 2022

Președintele SUA, Joe Biden a dezvăluit prima imagine a celui mai mare și puternic telescop spațial construit vreodată, James Webb. Telescopul, lansat de Crăciun anul trecut, este un proiect în colaborare între NASA, Agenția Spațială Europeană și Agenția Spațială Canadiană. România este țară membră a Agenției Spațiale Europene, deci fiecare dintre noi a contribuit indirect la acest proiect (cu aproximativ 1 leu de persoană).

Imaginea roiului de galaxii SMACS 0723 aflat la 4.6 miliarde ani lumină distanță

Imaginea arată, în afară de câteva zeci de stele din Galaxia noastră, mii de galaxii, majoritatea fiind la miliarde de ani lumină față de noi. Galaxiile mai apropiate și mai masive formează așa-numitul efect de lentilă gravitațională, prezis de Albert Einstein, ce mărește și deformează galaxiile îndepărtate din fundal, drept urmare ele vor semăna cu ceasurile topite ale lui Dali.

Această imagine conține doar o mică părticică din cer, cât un grăunte de nisip ținut între degete cu mâna întinsă (adică 0.5% din dimensiunea lunii pe cer).

E doar începutul unei noi ere cu telescopul spațial James Webb.

Adăugăm aici gândurile lui Adrian Purcărea (mulțumim!) legate de această fotografie:

“Să te uiți la fotografia asta înainte să te porți urât cu cel de lângă tine, înainte să fii egoist, înainte să îngrădești drepturi, libertăți, să tai egalul dintre oameni și poate te ajută să îți schimbi perspectiva. Suntem nimic și totuși, minunați fiecare, că ne-am întâmplat, pur și simplu, în negura existenței. Într-o aglomerare de galaxii, într-un spațiu atât de vast încât într-o fotografie precum cea surprinsa de James Webb Telescope poți cuprinde ultimii 4.6 miliarde de ani și totodată, asta să reprezinte atât de puțin din tot ce ne înconjoară.
Gândește-te că porțiunea asta din imagine acoperă atât cât ar acoperi un grăunte de nisip ținut la o lungime de braț îndreptat spre cer, de cineva de pe pământ. Nu vezi restul, aici – chiar dacă ți se pare că da. Ăsta nu e un screenshot de google maps. Dacă ar fi, între punctele din imagine ai avea de mers sute, mii sau milioane de ani și timpul tău s-ar sfâși până să “treci pragul casei”.
Într-o astfel de imagine, noi reprezentam o parte invizibilă, pur și simplu. Bucură-te că te-ai întâmplat și lasă-i și pe ceilalți să se bucure că s-au petrecut în această secundă cosmică pe care o numim viața noastră. Dacă ai pe cineva drag lângă tine, bucură-te că v-ați întâmplat deodată.
Nu ai drepturi asupra nimănui. Ai doar dreptul asupra felului în care tu alegi să îți petreci clipa. Nu te-a făcut nimeni guvernator asupra secundelor celorlalți, oricine ai fi. Miroase o floare, pășește pe iarbă în tălpile goale, mănâncă o roșie dulce, gustă un pepene roșu și minunează-te că viața ta poate fi plină de experiențe senzoriale care să dea clipei tale sens și bucurie. Clipește liniștit.”

și Gândul de azi al lui Amedeo Ene (mulțumim!):

“Astăzi am trăit istoria. Cu emoție și cu sufletul la gură. Una din puținele clipe fericite ale istoriei zilelor noastre.

James Webb Space Telescope și-a deschis ochii pentru noi spre străfundurile Universului și spre zorii Timpului. Mai mult de 13 miliarde de ani au dispărut într-o clipă și-am avut iluzia că țin în palmă nesfârșite întinderi de aștri și de vremuri. Icoane de stele dispărute dincolo de orice-și poate imagina o minte omenească, pulberi din care se nasc alte lumi, dansuri galactice ale căror muzici nu ne e dat să le pricepem. Fiecare din aceste imagini imense se poate ascunde în spatele unui minuscul fir de nisip pe care-l ridicăm spre cer. Fiecare dintre noi e doar un fir de nisip în comparație cu infinitul acestor imagini. Ori poate nici măcar atât…

Aproape toate punctele luminoase din aceste fotografii sunt galaxii. Și fiecare dintre ele învârte miliarde de miliarde de sori. Și fiecare dintre ei luminează niște planete. Pe unele dintre ele, azi nu mai am nicio-ndoială, foșnește viața, Dumnezeu știe cu ce chipuri și sub ce forme…

În vremea asta, undeva, pe o planetă de provincie, într-o margine neștiută și ignora(n)tă de Univers, domnește, crede ea, o specie barbară, primitivă, arogantă, crudă, care încă mai crede că e Centrul Universului. O specie cu idealuri minuscule, cu multe suferințe și cu rare și scurte fericiri, cu egoisme și cu lăcomii. O specie care nu știe de ce a venit pe această planetă și încotro se-nedreaptă. Pentru că, deși a învățat enorm într-un timp scurt, n-a-nvățat, de fapt, nimic.

Astăzi am trăit istoria. Cu emoție și cu sufletul la gură. Cu umilința și cu tristețea că Homo Sapiens nu înseamnă nimic.”

***

Credits: NASA, ESA, CSA, and STScI

Acest peisaj de „munti” și „văi” învelite de stele strălucitoare este de fapt marginea unei regiuni tinere, care formează stele din apropiere, numită NGC 3324 din Nebuloasa Carina. Capturată în lumină infraroșie de noul telescop spațial James Webb al NASA, această imagine dezvăluie pentru prima dată zone invizibile anterior ale nașterii stelelor.

Numită Stâncile Cosmice, imaginea aparent tridimensională a lui Webb arată ca niște munți stâncoși într-o seară luminată de lună. În realitate, este marginea cavității uriașe, gazoase din NGC 3324, iar cele mai înalte „vârfuri” din această imagine au o înălțime de aproximativ 7 ani lumină. Zona cavernoasă a fost sculptată din nebuloasă de radiațiile ultraviolete intense și vânturile stelare de la stele extrem de masive, fierbinți, tinere, situate în centrul bulei, deasupra zonei prezentate în această imagine.

Cvintetul lui Stephan, o grupare vizuală de cinci galaxii, este cel mai bine cunoscut pentru că a fost prezentat în mod proeminent în filmul clasic de vacanță, „It’s a Wonderful Life”. Astăzi, telescopul spațial James Webb de la NASA dezvăluie Cvintetul lui Stephan într-o nouă lumină. Acest mozaic enorm este cea mai mare imagine a lui Webb până în prezent, acoperind aproximativ o cincime din diametrul Lunii. Conține peste 150 de milioane de pixeli și este construit din aproape 1.000 de fișiere de imagine separate. Informațiile de la Webb oferă noi perspective asupra modului în care interacțiunile galactice ar fi putut determina evoluția galaxiilor în universul timpuriu.

Cu vederea sa puternică, în infraroșu și rezoluția spațială extrem de ridicată, Webb arată detalii nevăzute până acum în acest grup de galaxii. Ciorchini strălucitori de milioane de stele tinere și regiuni în care se nasc stele înfrumusețează imaginea. Din mai multe galaxii sunt trase cozi mari de gaz, praf și stele din cauza interacțiunilor gravitaționale. Cel mai dramatic, Webb captează unde de șoc uriașe în timp ce una dintre galaxii, NGC 7318B, zdrobește clusterul.

Unele stele păstrează ce este mai bun pentru final.

Steaua mai slabă din centrul acestei scene a trimis inele de gaz și praf de mii de ani în toate direcțiile, iar telescopul spațial James Webb de la NASA a dezvăluit pentru prima dată că această stea este învelită în praf.

Două camere de la bordul Webb au capturat cea mai recentă imagine a acestei nebuloase planetare, catalogată ca NGC 3132 și cunoscută informal ca Nebuloasa Inelului Sud. Se află la aproximativ 2.500 de ani lumină distanță.

Webb le va permite astronomilor să cerceteze mai multe detalii despre nebuloasele planetare ca aceasta – nori de gaz și praf expulzați de stelele aflate pe moarte. A înțelege care molecule sunt prezente și unde se află în învelișurile de gaz și praf îi va ajuta pe cercetători să-și perfecționeze cunoștințele despre aceste obiecte.

Telescopul spațial James Webb de la NASA a surprins semnătura distinctă a apei, împreună cu dovezi pentru nori și ceață, în atmosfera din jurul unei planete gigantice gazoase fierbinți, umflate, care orbitează în jurul unei stele îndepărtate asemănătoare Soarelui.

Observația, care dezvăluie prezența unor molecule de gaz specifice bazate pe mici scăderi ale luminozității culorilor precise ale luminii, este cea mai detaliată de acest gen până în prezent, demonstrând capacitatea fără precedent a lui Webb de a analiza atmosfere aflate la sute de ani lumină distanță.

În timp ce telescopul spațial Hubble a analizat numeroase atmosfere de exoplanete în ultimele două decenii, surprinzând prima detectare clară a apei în 2013, observația imediată și mai detaliată a lui Webb marchează un pas uriaș înainte în încercarea de a caracteriza planetele potențial locuibile dincolo de Pământ.

Imaginile impresionante și explicațiile foto sunt preluate de pe site-ul NASA.



Citiţi şi

Fără aceste femei, bărbaţii nu ar fi păşit pe Lună

Aşa au protestat 120 de femei din SUA împotriva discriminării de gen din domeniul aviatic

Pe 10 iunie, se aliniază Jupiter, Terra şi Soarele

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro