Îndrăgostiți la 40 de ani

6 June 2021

Cea mai frumoasă poveste de dragoste trăită până acum, la 42 ani, a început într-o dimineață de 29 ianuarie.
L-am visat pe prietenul cel mai bun al soțului și prieten de familie și m-am trezit cu un sentiment ciudat, cumva de dor și cu o dorință imensa de a vorbi cu el… Trebuia să-i spun asta.

Visasem că eram foarte supărată (motivul nu mi-l amintesc) și că m-am întâlnit cu el, m-a luat pe după gât și mi-a spus să mă liniștesc. Acea atingere din vis a fost atât de reală, parcă încă îi simțeam mâna pe umăr. Eram hotărâta să-i trimit un mesaj, să-i spun.

Din cauza serviciului, Remus (așa îl cheamă) este destul de mult plecat. M-am tot gândit ce să-i scriu, într-un final mi-a ieșit un “neața, ești acasă sau plecat?”. Era 6:30. Inima îmi bătea ca nebuna așteptând un răspuns. În următorul minut a venit: “spune-mi ce s-a întâmplat și vedem cum ne organizăm”. Credea poate că am nevoie să mă ajute cu ceva. I-am spus că l-am visat și că simțeam că trebuie să-i spun și lui. Era plecat la Arad, dar diseară mă sună să vorbim.

Am crezut că mor toată ziua din cauza emoțiilor. La serviciu nu am reușit să mă concentrez la nimic, nu am putut mânca, tot ce voiam era să treacă mai repede orele și să mă sune. M-a sunat, inima îmi înghețase parcă. El, un vorbăreț de felul lui, n-a reușit să lege multe propoziții. I-am povestit visul și cam atât. Dar simțeam că urma să se întâmple ceva, simțeam asta. Am hotărât să ne scriem pe whatsapp, poate ar fi mai ușor pentru amândoi. Așa a și fost. Am stabilit atunci să ne vedem pentru că a simțit din vocea mea că vreau altceva de la el. Și trebuia să discutăm. Amândoi suntem căsătoriți, cu copii, eu, unul, el, doi, eu, căsătorită de 16 ani, el, de 15.

Imediat ce s-a întors acasă ne-am și întâlnit. M-am dus să-l iau de la serviciu pe la 12, să discutăm. Am stat cam o oră în mașină. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să mă ia de mână. Am simțit atunci cea mai caldă strângere de mână din toată viața mea. Am încercat să vorbim, dar nu am reușit . M-a sărutat, sărut ce n-am să-l uit niciodată, sărut ce a dat startul unei minunate povești de dragoste.

Au urmat nopți întregi nedormite, nopți în care ne scriam cele mai dulci cuvinte, ne dădeam frâu liber imaginației, ne spuneam cele mai puternice dorințe. Dimineți în care ne trezeam mult înaintea copiilor doar ca să ne scriem cuvinte dulci, atunci când nu ne puteam vedea, sau să stabilim o scurtă întâlnire înainte de a merge fiecare la serviciu, doar ca să ne începem ziua cu o sărutare si o îmbrățișare tandră.

Au urmat zile în care “fugeam” de acasă, să ne iubim ca doi nebuni într-o cameră de hotel. Nu puteam sta fără dragostea lui , fără mângâierile lui atât de pasionale, fără sărutările lui interminabile. Totul era sublim, fiecare sărutare, fiecare atingere, fiecare îmbrățișare parcă era o călătorie în Rai , uitam de tot și toate, uitam de noi.

În fiecare seară, când nu e plecat, înainte de a merge acasă, trece prin fața blocului meu, stă câteva minute și se uită la geamul camerei unde dorm. Chiar dacă sunt zile când este rupt de oboseala și ajunge mult după miezul nopții. De 8 martie, pentru că nu era în țară, mi-a trimis prin curier un superb buchet de flori.

Da, au fost și momente dificile, când am vrut să punem capăt acestei relații. Ne gândeam la cei dragi, la suferința lor în caz că ar afla de noi. Mai mult el își dorea asta, pentru că trăiam o umbră a vieții de îndrăgostiți, pentru că trebuia mereu să ne ascundem, să mințim pentru a putea fi împreună. Dar eu îl “aduceam” înapoi în poveste cu vorbe dulci și îmbrățișari calde. Nu putem trăi unul fără altul, dar nici nu avem încă curajul să divorțăm, așa cum de fapt e cel mai corect față de toată lumea și să fim împreună așa cum ne dorim. El e bărbatul care mi-a spus că dacă mâine aș avea nevoie de un transplant de inimă și el ar fi compatibil, mi-ar da inima lui ca eu să pot trăi.

Ne-am îndrăgostit nebunește unul de altul, m-a făcut să mă simt cea mai iubită femeie de pe pământ. Cu el de mână simt ca zbor. Visăm la un un copil împreună, vrem să rămână ceva din dragostea asta imensă, dragoste ce nu am crezut vreodată că exista, o dragoste atât de pură, de sinceră! Și da, el mă iubește într-un fel atât de special, așa cum nu a mai făcut-o nimeni până acum și simt asta cu toată ființa mea.

Nu știu ce planuri are destinul pentru noi, dar sper din tot sufletul să țină cât mai mult dragostea noastră, să trăim împreuna cât mai multe momente frumoase. Aș vrea ca această poveste de dragoste să se termine așa cum ne dorim, să rămânem împreună toată viața.

Credeți în vise. Eu asta am făcut și trăiesc ceva atât de sublim, de minunat, ceva aproape imposibil de exprimat prin cuvinte .

Te iubesc, Remus!

Guest post by Raluca 

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Nu te-am uitat nici azi, iubitule

Recomandările lui Aristotel pentru a fi în cea mai bună formă

Frumoasa iubește bestia doar în poveste?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Oana / 8 June 2021 12:14

    Bravo pt povestea frumoasa scrisa aici, dar eu nu cred sub nici o forma! ca atunci cand iubesti te incearca gandul despartirii de celalalt ; iubirea nu face rau nimanui in jur si nu-i esti dator decat celui pe care-l iubesti, nu capuselor de pe langa povestea ta de iubire ! Asa ca, mai gandeste-te daca chiar va iubiti sau va agatati pt diverse validari si interese, cu disperare, ca toti din jurul vostru…

    4
    0
    Reply
  2. Isabella / 8 June 2021 10:14

    Mi-e și milă să mă gândesc la câtă suferință vă așteaptă pe toti șapte.🥺

    7
    0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro