Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Într-o zi, după ce totul se va fi terminat

27 April 2020

Într-o zi, după ce totul se va fi terminat și ne vom fi ostoit toate dorurile, de iarbă verde, de călătorii și libertate nouă, sper să găsim destulă lumină să mulțumim și pentru zilele astea grele.

Virusul ăsta ne-a strâns acasă, când unii ajunseseră să-și vadă familia doar o zi pe săptămână, mereu pe fugă.

Ne-am amintit că știm să facem pâine.

Am găsit recunoștință pentru că masa noastră n-a rămas goală de oameni, nu de mâncare.

Am făcut cei mai mulți și dezmierdați cozonaci de Paști din ultimii muulți ani.

Bunicile noastre îngeri s-au însorit de bucurie că am redescoperit iubirea-hrană, făcută cu mâinile noastre.

Ne-am sunat părinții în fiecare zi.

Am găsit timp să ne jucăm cu copiii.

Ne-am întrebat mai des prietenii dacă sunt bine.

Am aflat ce dor crunt ne era de casa bunicilor. De liniște, de flori, de răbdare, de tihnă, de povești.

Ne-am amintit ce prețios e un petec de pământ pe care să poți respira liber și din care să-ți hrănești familia. Din carnea palmelor muncite în brazda curată, ni s-au trezit toți strămoșii, fericiți că ne întoarcem la Rost.

Am auzit cum păsările cântă mai tare cu fiecare zi eliberată de praf și zgomot.

Am văzut în fiecare noapte stele noi, pe cerul limpezit.

Ne-am rugat mai sănătos decât am făcut-o vreodată. Puțin pentru noi și tot timpul pentru oamenii pe care îi iubim.

Îndreptarea asta bună ne va ține strajă în ziua de pe urmă când om vedea că nu suntem judecați. N-am fost niciodată. Doar iubiți.

Am spus mai des mulțumesc, ai grijă de tine, te iubesc.

Spre noi au venit mai multe gânduri bune, precum și noi am împărțit bunătate către ceilalți.

Toate erau în noi, dar nu le-am dat niciodată ascultare și voie în viețile noastre. Eram bolnavi, dar credeam că suntem sănătoși. A trebuit să vină o boală să vedem câte dureri purtam deja.

Când ea va trece ar fi bine să nu fi irosit șansa de a ne vindeca. Nu de un virus. Viruși, pericole, boli și catastrofe vor fi mereu.

Vindecare de risipă, de absență, de nepăsare, de nemulțumire, de lăcomie, de fugă, de îndoială, de amânări, de deznădejde, de părăsire, de frică.

Să ne găsească primeniți de toată umbra clipa în care vom spune în loc de “totul va fi bine”, toți SUNTEM bine.

Pe Anca o găsiți și aici. 🙂 

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Bioiubirea

Iubirea – oameni buni, oameni răi și oameni indiferenți

V-a fost dat să iubiți pe cineva vreodată cu toată ființa?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro