Ieri, a murit Tony Curtis. Când eram mică – cred că nici măcar în clasa întâi – am declarat că el e actorul meu favorit. După cum vă puteţi imagina, asta s-a întâmplat după ce-am văzut “Unora le place jazzul”. M-am uitat azi la o scenă din film, cea în care el şi Jack Lemmon se chinuie să meargă pe tocuri. Apare Marlyn şi trece unduioasă pe lângă ei.
Ca o „gelatină pe arcuri”, zice Jack Lemmon, care apoi se declară înfrânt la testul tocurilor: „E-un cu totul alt sex!” Nu şi în ceea ce-l priveşte pe Tony Curtis. Îmbrăcat în băiat sau îmbrăcat în fată, totuna, Tony Curtis era sexy.
Zicea că are o afinitate pentru femei (citeşte apetit sexual vorace). A murit la 85 de ani, aşa că a avut timp să-şi facă de cap; să facă multe filme – o sută şi ceva, dar mişto nu i-au ieşit decât vreo câteva; să fie aclamat ca legendă a ecranului argintiu. Zicea că pe cât de binecuvântat a fost, pe atâta a fost de blestemat. Nu precizează de ce şi cum şi pentru care lucruri.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
