Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Iubirea nu are plural

3 February 2016

Nu cred în iubiri. Cred doar în ea, IUBIREA, una singură, care îţi e şi aer, şi casă, şi masă, şi apă, şi hrană. Care te înalţă şi te împlineşte. Datorită căreia trăieşti. Cred doar în iubirea totală care ţine o viaţă. Restul sunt jumătăţi, fărâme, resturi. Dar nu iubiri.

Iubirea nu are plural! N-am trăit-o, n-am întâlnit-o, dar ştiu că există! Am văzut-o la bunicii mei. S-au cunoscut când erau foarte tineri. În tren. A fost dragoste la prima vedere, d’aia cu fluturi în stomac pe care ştii că, dacă o pierzi, îţi pierzi aerul şi nu vei mai respira niciodată! Au fost toată viaţa împreună. Însă ÎMPREUNĂ! Nu rezistau unul fără celălalt nicio zi, se iubeau şi preţuiau în fiecare zi. Nu ştiu dacă se certau. Eu nu i-am auzit, deşi o parte a copilăriei mele am stat cu ei. Erau mereu cocheţi şi eleganţi. Pe el nu l-am văzut decât în costum. Şi pijamale. Pe ea… pfff nu exista să iasă din casă necoafată, fără mărgele, cu eleganţă, încât şi când ducea gunoiul era desprinsă din poveşti.

bătrâni

Ei se ţineau mereu de mâna. Mereu. Nu şi-au dat drumul decât o singură dată! Erau la frizerie. Aşteptau cuminţi, pe scaune, să le vină rândul. Se ţineau de mână, normal! La un moment dat, el a pus capul pe umărul ei şi i-a dat drumul la mână. A fost prima şi ultima dată când a făcut-o. Şi doar pentru că murise…

Nu vreau decât o astfel de IUBIRE! Sau deloc! Nu vreau firimituri, rămăşiţe, bucăţi… Vreau acea iubire pe care am văzut-o la ei. Nu aş putea să mă mulţumesc cu mai puţin! Nu putem să alegem să nu ne frângă nimeni inima, însă putem alege cine să ne-o frângă. El i-a frânt inima ei o singură dată. Când i-a dat drumul la mână. Iar ea… ea nu a mai putut trăi prea mult fără el.

Guest post by Adele Chirică

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Foștii

Lasă copilul și nevasta!

Două bombe și aceeași vacanță

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
16,949 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro