Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Iubitule, tu eşti momentul meu…

21 October 2016

Iubitul meu,

ştii că Sara a plecat… mâine sunt 30 de zile de atunci. Vreau să ştii, tocmai fiindcă ea a plecat aşa brusc, aşa devreme, că, dacă mi se întâmplă ceva, n-am ce să-ţi las… aruncă hainele, sunt doar zdrenţe, cărţile şi bijuteriile păstrează-le pentru prinţesa noastră. Îţi las amintirile… şi ca să poţi merge mai departe, în caz că mi se întâmplă ceva, şterge-le uşor-uşor şi pe acelea. Păstrează doar aceste rânduri, în care-ţi spun cât de mult te iubesc acum şi mereu, dincolo de… Dincolo de orice, eşti pacea mea, liniştea mea.

igor-andrianov

Pe masă, în living, e o orhidee. Prima orhidee pe care mi-ai cumpărat-o. O vreme, în ultimul timp, am uitat de ea. Noroc cu florile astea că nu sunt aşa de pretenţioase. Astăzi am descoperit că frunzele ei, deşi verzi, atârnau moi, fără vlagă şi pământul era uscat. Am udat-o imediat, i-am şters frunzele de praf şi i-am spus să mă ierte că am neglijat-o, că, deşi sub ochii mei, n-am văzut-o şi n-am iubit-o. Peste opt ore, floarea noastră îşi revenise, e bine acum. A fost de ajuns puţină dragoste, puţină atenţie.

Ştiu că, de când suntem trei, ţi-am oferit şi mai puţină dragoste, şi mai puţină atenţie. Nu pot să schimb cum m-am purtat, cum m-am schimbat, cum am tăcut când aveai nevoie să vorbesc, cum am vorbit când aveai nevoie să tac. Nu am cum. Pot să fiu mai iubitoare cu tine doar de acum încolo şi să încerc să repar unele răni adânci.

Ne-am cunoscut în luna mai, luna pe care iubesc mereu, căci îmi aduce aminte de cele mai frumoase clipe din viaţă (până să fim trei, din doi). Coboram spre mall, pe Calea lui Traian, mâna mea se topea de dor în mâna ta, nu ştiu dacă vorbeam, căci cine avea nevoie de cuvinte? Ne luam la revedere şi eu mai rămâneam acolo minute bune, căutându-ţi privirea. Poate privirea ta căuta doar fundul meu dar, what the fuck, atracţia fizică nu e deloc un păcat.

Ce e drept, nu suntem decât momente pe acest pământ. Dar, iubitule, tu eşti momentul meu.

Cu drag,

Adriana P.

Guest post by Adriana P.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Fotografia și citatul zilei – Emil Cioran

… Și bucură-te de singurătate!

Cum a putut un copil să îi prezică altui copil viitorul?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,767 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro