Jenant

Meda Popea

11 July 2014

Meda PopeaTrăim vremuri în care lipsa de măsură acaparează tot mai mult teren în faţa bunului simţ. În ultimii ani am auzit tot mai rar expresia “nu are cei șapte ani de acasă”, semn că generaţiile active, tinere sau în floarea vârstei, care se afișează cu atâta nonșalanţă pe diversele reţele de socializare, care au ajuns să lucreze în redacţiile ziarelor și televiziunilor, care vând ţigări sau rechizite școlare la buticul din cartier, care ne recomandă netam-nesam credite miraculoase, deși intrăm într-o bancă doar să ne achităm facturile, sau care predau fără tragere de inimă alfabetul la clasa întâi, nu mai găsesc valoroasă o atitudine care îmbină educaţia, politeţea, respectul. Cuvinte mari, știu, dar cuvintele nu sunt doar simple semne, ele au un înţeles sau ar trebui să aibă.

Lipsa de măsură este un semn că am pierdut sau că nu am găsit calea de mijloc, care, cum ne spun maeștrii, este cea mai grea. Și cine ar vrea calea de mjloc când excesul, dezinhibiţia, grosolănia, obraznicia și ignoranţa corup și sunt atât de la îndemâna oricui.

Lipsa de măsură îmi sare în ochi pe stradă, când văd fese dezgolite, sprâncene tatuate și unghii false la fetele de 16 ani (nu-mi spuneţi că, dacă e frumos, și lui Dumnezeu îi place, pentru că Dumnezeu nu are ce cauta în discuţia aceasta, și nici frumosul).

jenant

Lipsa de măsură o vad în media, pe mai toate canalele, când subiecte de o abjecţie greu de descris mă infectează de la ora unu după-amiaza și până la zece seara, continuă apoi pervers-greţos până spre miezul nopţii și mă fac să mă rușinez că am butonat pe telecomandă.

Lipsa de măsură o văd pe nesfârșitele terase ale Bucureștiului, din centru și până în cartierele cele mai depărtate, unde bărbaţii și din ce în ce mai multe fete “cool” se umflă cu bere, dar și în mall-uri, în recipientele de plastic tot mai voluminoase, pline cu băuturi carbogazoase, și în sosurile cu colorant artificial și mirosind a cea mai ieftină cantină, care inundă snack-urile spectatorilor din sala de cinema.

Lipsa de măsură cea mai revoltătoare o găsesc pe facebook, când oamenii se (ex)pun de bună voie în situaţii care altădată nu ar fi depășit nici gândul. Defulare, nevoie de recunoaștere sau sete de celebritate, explicaţiile sunt destule. Situaţiile pe care eu le gasesc jenante sau tulburator de deplasate fac lista destul de lungă a celor care:

– pun poze cu parinţii lor la tinereţe, fără ca măcar să le ceară permisiunea, crezând că astfel aura pură a tinereţii parinţilor îi va curăţa cumva de banalul zilnic;

– își pozează mâncarea, uneori chiar dacă au început să mănânce din ea, cu furculiţa abia scoasă din gură trântită neglijent pe farfurie între mormanele de carne sau zâmbind delicat deasupra unei felii de tort de fiţe sau a două “macarons” pariziene;

– în plină explozie a pornografiei pe internet, postează imagini cu propriii lor copii (nu ai dușmanilor), bebeluși sau preșcolari, profitând că ei, micuţii, nu se pot opune, înfăţișaţi fie goi-goluţi la botez, fie mânjiţi pe faţă cu ciocolată sau alte sosuri (că doar e “fun”), alte ori siliţi fiind să zâmbească “frumos” spre telefonul mobil pe care părinţii li-l înghesuie în faţă.

Să nu îi uit pe cei “pioși”, care își anunţă cu nonșalanţă moartea părinţilor sau comemorarea anilor de când aceștia au dispărut, uitând să pună și o poză cu coliva fiartă (à propos, chiar am văzut de curând pe cineva, “persoană importantă”, lăudându-se cu o colivă gustoasă, făcută pentru micul dejun de la Monte Carlo, îndemnându-i pe numeroșii fani să procedeze la fel, ca “e mâncare sănătoasă”).

Exemplele nu se termină, dar mă opresc la o ultimă situaţie, aceea în care femeile își postează poze cu cadourile primite, o lipsă de delicateţe pe care o consider imorală, chiar dacă, de multe ori, ochiul meu descifreaza rapid că numai cadouri nu sunt, ci “răsplata” pentru diverse servicii.

Tot lipsă de măsură mi se pare înșiruirea infinită de cuvinte, ca și nevoia acerbă de exprimare în scris a tot mai mulţi oameni și cărora reţelele de socializare și internetul le dau ocazia și suportul, mai ales zecile sau poate sutele de bloggeri, care își dau cu părerea despre tot și despre nimic. Cei care scriu corect românește, lucru atât de rar, au măcar o scuză.

Lipsa de măsură este un drum tot mai larg și încerc, pe cât pot, să stau pe marginea lui, călător singuratic, ferindu-mă să nu mă atingă stropii ce sar de la cei grăbiţi să îl parcurgă. Îmi plac apusurile de soare, deși nu am postat nici unul pe facebook, bucurii și tristeţi am multe, dar nu mi le afișez ca pe trofee, am și eu nevoie de recunoaștere, dar mi-e de ajuns cuvântul sincer al unui prieten. Iar dacă veţi spune că sunt pretenţioasă, asta e, nu am sânge albastru, dar am măcar vreo șapte ani de-acasă.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro. 



Citiţi şi

Virgin la 35 de ani

Ce-a învățat un tată divorțat din concediul cu copiii

Cum scapi de senzația de picioare grele, umflate, dureroase

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
10,505 views

You want to keep reading, right?

Other great pieces by

Meda Popea

Your tuppence

  1. Rica Venturiano / 8 February 2017 9:02

    In urma cu multi ani, tot lipsa de respect, de exucatie, ba chiar considerata obscena, era si faltul ca femeile sa poarte pantaloni, sau sa aiba bratele dezgolite. Sa nu mai vorbim de costumele de baie. Dvs ce fel de costum de baie folositi? Doua piese, sau intreg? Vedeti, fiecare secol cu bunele si relele. Iar lipsa “celor 7 ani de acasa” se poate observa lesne si la cei nascuti inaintea dvs, sau chiar a mea. Daca acum, punem lipsa de bun-simt pe seama moderniului epocii (vezi FB terase, Internet), la cei trecuti de 70 pe seama a ce o mai punem? Ptr ca “nesimtiti” gasim in randul tuturor generatiilor.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Mircea Hodor / 15 July 2016 15:55

    Subscriu in totalitate.Prostia si nesimtirea merg mina in mina pina la a deveni criminale(in special pe sosele).Daca ai pretentia de a fi OM,trebuie sa intelegi diferentele dintre om si animal,ori tocmai astea par din ce in ce mai mult sa se estompeze.Vrei respectul celor din jur,dar cel mai des apelezi la instincte ptr. a ti-l impune,folosesti cele mai ieftine scuze ptr. a-ti justifica lipsa manierelor in genul “”cui nu-i place sa nu se uite””,insa te deranjeaza teribil daca cineva te numeste mojic,ii sari direct la “”beregata””.Nobletea si nivelul de evolutie al unui adevarat om se cladeste pe discernamint si empatie,respecti ca sa fii respectat,nu impui sau arati nepasare fata de deranjul la care-i supui pe altii.

    Thumb up 2 Thumb down 1
    Reply
  3. Raluca Dinu / 12 July 2014 19:04

    Sunt de acord cu ideea că există o lipsă de măsură şi de decenţă în jurul nostru, în toate domeniile. Dar daca ideea de la care aţi plecat e bună, modul în care o susţineţi e, în opinia mea, nefericit.
    Articolul este extrem de centrat pe persoana dumneavoastră şi emite reguli care nu există, nici măcar în cele mai pretenţioase medii. În plus, mă întreb ce conexiuni aveţi pe Facebook ca să vă deranjeze când o femeie postează cu bucurie că a primit un cadou. Poate a primit o carte de la un bun prieten şi poate o recomadă şi altora. Nu văd nicio problemă în asta. Este doar un exemplu, esenţa este că aţi ales, în mare, exemple slabe, că articolul nu este foarte argumenta ci pare mai mult despre dumneavoastră decât despre lipsa de măsură şi că, aşa cum au remarcat şi alţii, nu există nimic pozitiv în articol.
    Cu speranţa că veţi înţelege această critică în mod constructiv şi nu o veţi percepe ca pe un atac personal, vă urez succes!
    Raluca Dinu

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 24 Thumb down 1
    Reply
  4. Marcel C. / 12 July 2014 10:43

    Mie mi se pare tot ce scrii in acest articol este sa prezinti cam de ce se poate jena omul in cazul in care se plictiseste in viata de zi cu zi. Dupa cum a zis si george p, degeaba critici daca nu oferi si alte solutii pe langa “asta nu , asta nu, cealalta nu”.

    Exemplele tale nu fac decat sa accentueze cat de prost este mesajul intregului articol:

    – tinerii “se umfla cu bere la terase / mall-uri” (asta e de cand lumea si pamantul ) si pe langa asta , auzi tu… mai folosesc si “recipiente din plastic cat mai mari cu bauturi carbogazoase”. Ar trebui sa foloseasca cani din lemn/lut si eventual sa bea apa, sau de ce nu, un compot gustos de cirese.

    – legat de media: ai optinuea sa nu deschizi site-uri, sau sa nu ai posturile respective, sau sa nu deschizi televizorul. De ce doamne iarta-ma te-ai mai uita la tv daca ti se face greata?

    Celelalte exemple sunt la fel de irelevate si toate se reduc la simpla alegere “vad” sau “nu vad”. Ca sa nu mai zic de “cireasa de pe tort” a articolului ( parerea mea ) , “coliva persoanei importante” ( care cred ca e Raduleasca ). O simpla intrebare : cui ii pasa? Media promoveaza astfel de evenimente importante doar pentru cei care ii intereseaza, se uita, le pasa de ce a mai facut “ea”. De exemplu, eu abia am aflat despre tampenia asta, mi se pare “jenant” ce a facut ea. Nu stiam, dar mi se pare si mai jenant ca in articol totusi s-a continuat “promovarea” acestui lucru.

    Sunt confuz: nu stiu daca societatea, mediul, bloggerii ( concurenta ta probabil ), parintii,tinerii sunt “jenanti”, sau acest articol de doi lei care m-a facut sa-mi pierd ~10 minute din viata.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 16 Thumb down 3
    Reply
  5. Bob / 11 July 2014 19:32

    M-am săturat de oamenii care se vaită… există extrem de mulţi tineri creativi, spirituali, care se manifestă frumos pe oriunde trec, pe stradă, pe fb, la scoală şi aşa mai departe. “Cei şapte ani de acasă” de obicei înseamnă “nu fă aia” “nu fă aia” “nu fă aia” adică o tăiere a aripilor de mic şi împiedicarea copilului să se manifeste cum simte, să testeze, să se dezvolte. Cât timp acţiunile unui om nu rănesc pe altcineva şi nu-l incomodează în propria sa dezvoltare nu văd care e problema… este alegerea autoarei să se uite la aceşti “jenanţi” în loc să se uite la lucrurile care-i plac. Dacă e incapabilă să observe şi frumosul din jur atunci e cazul să se uite puţin înăuntrul ei.
    Lovind în alţii oare e mai minunată ea, cea cu cei şapte ani de acasă?
    Cachy de obicei avea articole care îmi lăsau inima zâmbind şi-mi dădeau un sentiment plăcut când le terminam… acum nu prea…

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 23 Thumb down 2
    Reply
  6. george p / 11 July 2014 18:00

    Ai vreo sapte ani de-acasa si ce? Crezi ca este realizarea ta? Meritul tau?

    Tinerii din ziua de azi raspund unori stimuli. Totalitatea acestor stimuli (includem aici pe ma-sa lu’ tinerii, scoala (sistem+profesori), societatea, FB-ul ala jegos, etc) conlucreaza catre acest rezultat nedorit: tineri de proasta calitate. Nu este vina lor, ei nu stiu ca se poate si altfel. Degeaba ii facem prosti si incapabili, nu ii ajuta cu nimic asta, chiar din contra, le intareste ideea ca sunt prosti, crescandu-le sansele sa ramana asa.
    Corect ar fi sa umblam la setari si le oferim sansa de a se manifesta cum am vrea noi, sa le oferim conditiile pe care le-am avut noi, daca vrem sa iasa ce-am iesit noi (nu ca am fi iesit prea jmecheri, dar se pare ca ne place sa ne supraapreciem).

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 19 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro