Nu te preocupa, țară, ești frumoasă azi
România e zguduită de extremism. Cum să nu fie, dacă de zeci de ani scapă cine poate și omul care nu se “descurcă” pleacă la munci prost plătite prin lume sau rămâne în medievalismul românesc.
România e zguduită de extremism. Cum să nu fie, dacă de zeci de ani scapă cine poate și omul care nu se “descurcă” pleacă la munci prost plătite prin lume sau rămâne în medievalismul românesc.
Meseria de profesor înseamnă mult mai mult decât predare: birocrație, singurătate, presiune constantă și o reinventare continuă. Povestea Sorinei Partal.
O poveste caldă și plină de umor despre copilăria cu ciorne, profesoarele care „nu te plăceau”, examene, identitate și lecția maturității: că viața nu ne dă niciodată o versiune de probă.
Un text despre felul în care moare un oraș: nu din trafic sau poluare, ci din indiferența oamenilor și acceptarea corupției ca normalitate. O paralelă destinele unor mari scriitori europeni și fragilitatea comunităților care renunță la responsabilitate. Un oraș trăiește doar cât timp oamenilor le pasă de el.
De 1 Decembrie, un mic manual de iubire de țară: să nu furi, să nu minți, să respecți limba, legile și demnitatea oamenilor. România e suma alegerilor noastre zilnice, nu a declarațiilor. Patriotismul începe cu gesturi simple și cu luciditatea de a vedea ce trebuie schimbat.
O reflecție amar-ironică despre felul în care trăim, gândim și alegem. Despre șmecherie, neglijență, educație și prețul neimplicării.
Lumea noastră a obosit. Într-o societate a măștilor, în care adevărul e negociabil și dragostea pare un contract, curajul de a rămâne autentică este singura formă de libertate.
În tot mai multe țări, tinerii bărbați se îndepărtează de valorile liberale, în timp ce femeile devin mai progresiste. Diferențele nu mai sunt doar politice, ci profunde și de perspectivă. Sociologii vorbesc despre o generație care trăiește în două lumi: una orientată spre libertate și alta în căutarea sensului pierdut.
România, prinsă între bugetari de lux, sindicate fără rușine și politruci „pro-europeni”, riscă implozia. Andrei Crăciun avertizează: batjocura și risipa nu mai pot continua.
L-am votat și l-aș mai vota în fața unor caricaturi politice. Dar, între timp, Nicușor Dan a dispărut. Nu din funcție, ci din societate. Și asta costă.