Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

„La bine” și „la rău”, până când?

7 August 2018

Durerea și necazurile sau chiar o simplă problemă ne aduc aproape oameni.

Unii ni se alătură ca să ne ajute, să ne ofere sprijin, să ne consilieze. Aceștia sunt cei sinceri, empatici, inimoși, deschiși la suflet și doritori de a face o faptă bună. Ei pun umărul, uneori duc greul, se implică, fac fapte și, de regulă, nu așteaptă nici recunoașteri, nici recompense. Le este suficient un simplu „mulțumesc”, asta dacă nu cumva uităm să îl spunem noi. Dar, chiar și așa fiind, ei nu se supără pentru că știu că omul la necaz are mintea paralizată de durere.

Alții ni se alătură ca să-și dea cu părerea. Vezi sfaturile care încep cu „eu aș fi făcut…”, „eu aș proceda așa sau așa…”, „mai bine ai face să…”. Poate sfaturile lor sunt bune, dar pentru ei. În cazul nostru nu se pot aplica decât în proporție mică sau deloc. Noi suntem noi, iar ei nu sunt în galoșii noștri. Uneori, primim din partea unora atotștiutori sfaturi de o inoportunitate ieșită din comun…

O bună parte dintre cei care ni se alătură o fac din pură curiozitate. Îi roade vreo întrebare izvorâtă din curiozități morbide. Sau din spirit de bârfă, mai mult decât din spirit de solidaritate. Aceștia sunt zvonerii, răspândacii știrilor care încep cu „ai auzit de cutărică…”. Sunt cei mai periculoși „samariteni” și nu au nimic în comun cu milostenia sau bunătatea. Sunt oameni ipocriți, perfizi și mincinoși.

Alții, însă, vin în manieră pompieristică, ori după ce nu mai este nimic de făcut, dar par a fi solidari cu noi și ne bat compătimitor pe spate, ori după ce totul s-a rezolvat și se bucură odată cu noi de zici că ar avea vreun merit deosebit și ar trebui decorați, ridicați în slăvi, aruncați în înaltul cerului de trei ori… și prinși doar o dată.

Așa sunt unii, sar dintr-o barcă într-alta până li se crapă pantalonii undeva…

sarind in barca

                                                                                   Sursă foto: tumblr.com

Ei bine, dacă vreodată v-a „ars cămașa în spate” și ați avut lângă voi toți acești oameni sau doar o parte din ei, acum imaginați-vă că sunteți exact în situația inversă și vă bucurați de ceva, aveți vreo reușită, ați muncit mult și meritele v-au fost recompensate de soartă, ați urcat pe scara socială, ați obținut un post mai bine plătit sau, pur și simplu, v-ați cumpărat un frigider nou cu cash, nu cu rate.

Câți vă vor fi alături?

Faceți un calcul scurt: întâi scădeți-i pe cei care v-ar fi alături din pură curizitate, pentru că succesele voastre nu îi interesează absolut deloc. Pentru astfel de indivizi, oricât ați fi deștepți, tot sunteți un pic „proști”.

Apoi, eliminați-i pe cei cu păreri sau sfaturi. În astfel de situații, nu au niciun sfat de dat. Iar părerile lor erau neavenite oricum. Ce părere să mai aibă un individ cu păreri ridicole? Vor rămâne muți de supărare. Le va seca brusc izvorul sfaturilor. Vor fi luați pe nepregătite. Unul care are mereu în spate un sac plin de sfaturi proaste nu crede nici el în ele pentru că știe din start că sfaturile lui sunt proaste în mod deliberat.

Dintre cei care apar brusc, în maniera pompieristică, ei bine, numărul acestora împărțiți-l la trei sau chiar la patru. Deci, maxim un sfert dintre ei vă vor felicita cu sfert (cum altfel?) de gură și vă vor “asigura” că ei au crezut în voi de la început, dar au stat pe margine ca să nu vă… deranjeze. Bleah!

Ce ne rămâne? Simplu: cei sinceri, empatici, deschiși la minte și la suflet. În sufletul acestora intră și bucuriile, și lupta. Și energia pozitivă, și încurajările. Ei sunt cei care vin de bunăvoie să ne ajute, sar să ne dea o mână de ajutor. Suferă sincer și se bucură la fel de sincer alături de noi. Chemați-i și la șampanie, nu doar la târnăcop atunci când aveți un drum de croit. Astfel de oameni merită din plin o cupă de șampanie!

Guest post by Calliope M.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Fotografia și citatul zilei – „Ce bizari suntem noi, muritorii!”

Fotografia și citatul zilei – Copiii înțeleg totul!

Dacă ai plecat la alta, să nu ai senzația că o să stau să jelesc

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
722 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro