Articole despre oameni

Narcisele au dat buluc primăvara, nedându-și seama cât s-au ieftinit în ochii privitorului. Despre bărbați ar fi trebuit să fiu în stare să spun câteva cuvinte, dar stau de jumătate de oră în fața paginii albe de hârtie, de nici inteligența artificială nu are ce fura. Ei și-ar spune singuri: …

A existat acest gânditor grec în Antichitate – se numea Arhiloh. El dezvoltă o teorie, preluată și de Isaiah Berlin și mai târziu de Mario Vargas Llosa, cum că oamenii se împart, la urma urmei, în două: unii sunt arici și unii sunt vulpi. Rezum: aricii au o idee. O …

Aflu la două-trei zile că un prieten din lista virtuală a murit de un an sau mai mulți, în momentul în care deschid pagina cu sărbătoriții zilei. Obiceiul jurnalistic mă conduce să deschid pe rând fiecare pagină a persoanei pentru care pregătesc o urare. Sunt rare zilele când nu o …

Unul dintre cele mai importante lucruri din viața mea, dacă nu cel mai important, a fost că m-am născut într-o casă în care a existat o bibliotecă în care erau cărți. A fost o vreme în care tatăl meu cumpăra cărți cu sacul, fără să se uite măcar la titluri. …

“Oamenii vor să fie fericiţi, dar în fiecare dimineaţă se trezesc supăraţi pe viaţă, supăraţi pe lumina care intră pe geam, supăraţi că începe o nouă zi în care trebuie s-o ia din nou de la capăt. Oamenii vor să fie fericiţi, dar îmbracă haine mohorâte, merg cu capul aplecat, …

În prima zi după colapsul rețelelor sociale a urmat un val de sinucideri în rândul influencerițelor. Rămase fără obiectul muncii, ele s-au privit un timp în oglinzi. Dar cum oglinzile nu reacționau cu emoticoane la privirile lor, influencerițele, enervându-se, le-au spart și, cu cioburile în mâini, și-au deschis venele, fiecare …

Nu știu dacă voi ați privit vreodată mai mult decât cu ochii cum mănâncă oamenii pe un șantier. Din zgomot, praf, haos, se face dintr-o dată liniște, dacă ai un pic de soare, ești fericit, te așezi unde poți, îți scoți din traistă ce ți-ai adus de acasă, sau ce …

De câte ori petrec mai mult timp în afara României și apoi sunt nevoit să mă întorc, văd mai bine. Și ce văd? Lejeritatea cu care oamenii care trăiesc aici acceptă neisprăvirea. Acceptă să trăiască sau să fie chiar ei oameni care nu s-au isprăvit. Care nu și-au atins încă …

Este fascinant cum ne judecă oamenii după felul în care arătăm. Astăzi am trecut strada print-un loc nepermis, îmbrăcată de sală, nemachiată. Am primit un avertisment și în timp de așteptam fără un cuvânt, chiar zâmbind, am fost și apostrofată de un băiat, colegul domnului care îmi scria avertismentul, nu …

Sunt suma tuturor sinuciderilor mele surde, repetate, încăpățânate. Sunt suma tăcerilor mele impotente, necaracteristice și, totuși, paradoxal existente. Sunt suma lacrimilor mele deznădăjduite răspândite în zări impasibile și glaciale. Sunt suma strigătelor mele în pustiu, a pustiu, deşert şi deşertăciuni necuantificabile. Sunt suma umbrelor pe lângă care calc, șovăind, ca …