Stai în fața oglinzii cu o doză periculoasă de hotărâre: să ataci firele de păr care, până nu demult, nu făceau rău nimănui sau să-ți faci programare la cosmeticiană? Acasă ai putea folosi ceară (dacă ești foarte curajoasă), lama (la urgență) sau epilatorul electric (dacă ești un pic masochistă). Ai ales lama… și cât te razi, că asta faci, apare iar întrebarea: pentru cine, în numele lui Venus, facem noi, femeile, toate astea?
Pentru că adevărul e că nu toți bărbații sunt deranjați de firele de păr. Unii nici nu le observă. Alții le consideră firești, chiar sexi. Iar cei care comentează nu sunt, de regulă, bărbații cu creierul bine încrețit.
Acum vreo 20 de ani, vă mai amintiți?, apăruseră metrosexualii de care nu mai încăpeai la saloane. Mergeau parcă mai des ca noi la înfrumusețare. Se pensau, se epilau, se cremuiau, erau frumoși, lucioși și mereu stresați să nu le fi crescut vreo umbră de păr pe undeva. Exagerez, dar multe glume mai făceam pe seama lor, deși nu e nimic rău în a te îngriji. Doar că, spre deosebire de noi, care ne epilam (puțin) și pentru ei, ei nu păreau că fac toate acele lucruri dureroase pentru a ne impresiona pe noi. Mai degrabă ne enervau, că uneori chiar nu puteam concura cu finețea pielii lor proaspăt epilate… Dar parcă a trecut moda aia, că i-am întâlnit tot mai rar la salon. Sau poate eu merge mai rar?… 🙂 Mda. Poate.
În contrapunct, e și curentul naturalist, tot mai vocal: “Ne-a făcut natura cu păr? Are el un rol și atunci nu-l dăm jos!” Se militează pentru acceptarea corpului așa cum este, se postează axile păroase pe TikTok, iar epilarea devine opțională, dacă nu chiar opresivă. Însă ce se uită uneori e că libertatea înseamnă să alegi: să te epilezi dacă vrei, să nu te epilezi dacă nu simți, nu să înlocuiești un standard cu altul, la fel de rigid.
Și apoi a fost acel moment în care Cameron Diaz, într-un gest neașteptat de feminist, a pledat pentru păstrarea părului pubian, declarând că e „acolo cu un scop” și că nu ar trebui eliminat ireversibil doar pentru că moda o cere. Era 2014, și presa britanică vorbea despre “the year of the bush”, ca despre o întoarcere spectaculoasă la corpul nefiltrat. Însă, dincolo de titlurile ironice, întrebarea era serioasă: de ce am ajuns să credem că o femeie e „curată” doar dacă e fără fir de păr? Cultura pop, pornografia, revistele lucioase au transformat epilarea din alegere estetică în obligație tacită. Și dacă alegerea vine din frică, rușine sau conformism, mai e ea alegere?
Feministele declară sus și tare că nu ne epilăm pentru bărbați. Da, fără rezerve. Și cum v-am spus mai pe la început, bărbații nu se uită după ce credem noi că se uită. Înainte, mintea lor e năpădită de dorință și după, de somn. Ne epilăm pentru senzația aceea de piele fină, de curățenie, de ușurătate a ființei :), o prietenă îmi spunea că după detartraj are aceeași senzație ca după epilat inghinal. Astea sunt femeile, minunatele. Ne simțim mai bine punct.
Am moștenit epilatul, bunica mea își îndepărta părul de pe picioare cu un amestec de zahăr și suc de lămâie, și mama mea, la fel, în adolescență, până a descoperit ceara la salon. Eu cu ceară, o prea lungă perioadă :), apoi epilatoare electrice șmechere, care mergeau și sub apă, în cadă, apoi am lăsat-o mai moale și acum folosesc doar lama. Sfânta lamă. Și nu, nu voi renunța vreodată la acest obicei. Care este în continuare o combinație între igienă, estetică, obicei și presiune socială. Ultima e zero pentru mine. 🙂
Dar… și pielea noastră ce zice? Dermatologii avertizează: epilarea frecventă — mai ales cu metode agresive — afectează bariera cutanată, duce la iritații, foliculită, arsuri sau hiperpigmentări. Mai ales în zonele delicate.
În concluzie? Dacă ne epilăm, foarte bine. Dacă renunțăm, să nu ne simțim vinovate. Și, mai ales, să nu presupunem că plăcerea bărbatului e direct proporțională cu finețea pielii noastre. E treaba lui să descopere ce-i place. E treaba noastră să hotărâm pentru cine și pentru ce ne înfrumusețăm. Într-o zi, toate alegerile se pot schimba. Ca moda. Ca iubirea. Ca noi.
Mărturii fără filtru
„Eu nu mă epilez pentru nimeni. Mă epilez pentru că așa m-a învățat mama. Și pentru că nu suport să simt vântul prin păr… pe gambe.” — Andreea, 43 de ani, profesoară de limba română, visătoare și cu abonament la cosmetică
„Când o văd că se chinuie cu ceara, îmi vine să-i spun: iubito, jur că nu mă deranjează nimic. Dar am învățat să tac. E mai sănătos.” — Vlad, 38 de ani, inginer și partener grijuliu
„Eu am renunțat. La epilat. Și la bărbat. Acum am pisică și liniște.” — Simona, 51 de ani, fostă contabilă, actuală poetă de balcon
„Nu m-a deranjat niciodată o femeie cu păr. M-a deranjat doar una care se scuza pentru el.” — Mihai, 46 de ani, fotograf, divorțat, foarte calm
„Mi-am făcut epilare definitivă. Scump, dar măcar acum pot sta liniștită. În restul vieții mele am destule probleme cu ‘definitivul’…” — Irina, 37 de ani, avocată, ironică și cu piele ca piersica
„Să ne epilăm dacă vrem, dar să nu dăm vina pe ‘igienă’. Părul nu e murdar. E doar păr. Igiena începe de la gânduri.” — Ada, 29 de ani, medic dermatolog, feministă asumată
„Eu mă epilez doar când urmează ceva. Dacă știi ce zic. Dacă nu urmează nimic… ce sens are?” — Loredana, 42 de ani, realistă, înțeleaptă și ocupată
Tu ce spui? 🙂
Citiţi şi
Lungul drum al inocenței către realitate
De ce crema cu protecție solară ar trebui să fie în rutina ta zilnică mereu, nu doar vara?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
