Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Mi-ai promis

23 September 2017

A venit toamna. Parcă s-a răcit vremea. Parcă ne-am răcit și noi. A trecut vara atât de repede. A trecut vremea noastră. Ne-am răcit atât de ușor și nu pot să nu mă întreb cum de s-a întâmplat una ca asta. Vara noastră a trecut. Nu mai suntem ce am fost. Parcă de îndată ce s-a sfârșit vara, s-a sfârșit și între noi. O vară în care te-am avut și nu am vrut să te las. Dar m-ai lăsat tu pe mine. M-ai abandonat între pustiu și furtună, exact acolo unde ai spus că îmi vei fi alături orice ar fi. M-ai abandonat acolo unde ai spus că mă vei iubi necondiționat. Exact acolo unde mi-ai promis că o să mă ții de mână și că nu o să renunți la mine pentru nimic în lume.

Între pustiu și furtună am rămas singură, fără tine să mă aperi și să îmi spui că totul va fi bine. Făcusem o promisiune unul altuia. Ne-am promis că o să fim acolo unul pentru celălalt în orice situație. Oricât de gravă ar fi fost situația, noi ne-am promis că o să ne ajutăm unul pe celălalt.

Julie de Waroquier

©Julie de Waroquier

M-ai abandonat atât de ușor. Ai renunțat la mine de parcă nu aș fi însemnat nimic pentru tine. Într-o fracțiune de secundă mi-ai dat drumul la mână și ai plecat.

Am rămas cu privirea ațintită spre tine, te vedeam cum te îndepărtezi… Nu mai erai acolo. Și te-am căutat atât de mult timp. Te-am căutat în orice loc și în orice persoană. Și totul în zadar, nu te puteam găsi. Te pierdusem de tot.

A trecut vara. A venit toamna. De astăzi, doar ploaia va acapara cerul. Nu va mai fi soare pentru mine. Odată cu ploaia, îmi voi aminti de noi…

Îți mulțumesc că ai fost, pentru o perioadă, soare pentru mine. Dar, de astăzi, tu, o să fii ploaia care trezește sentimentul de iubire în mine. Iubirea pe care ți-am purtat-o atât de mult timp. Tu ai fost cel care m-a învățat să iubesc, dar ai fost și cel care mi-a arătat că iubirea nu e demnă de oricine și că doare doar când atunci când dispare. Am pierdut iubirea la fel cum te-am pierdut pe tine.

Să treacă zile, ani, luni, dar sper din toată inima ca, într-o bună zi, să găsesc iubirea din nou, pentru că mai am doar o speranță la iubire, pe când la tine nu mai am deloc.

Guest post by Kristina Erika Weber

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Lasă copilul și nevasta!

Două bombe și aceeași vacanță

Nu se mai poate…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,858 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro