Mi-e dor să nu-mi mai fie dor de tine!

Catchy

2 July 2016

Sunt oameni care trăiesc în noi, prin noi, pentru noi. Şi sunt oameni care trăiesc doar împotriva noastră.

Acum 15 ani l-am cunoscut pe EL. Era singurul bărbat la care m-am mai putut gândi din acel momet. A fost singurul bărbat pe care am continuat să îl doresc 13 ani, fără ca drumurile noastre să se intersecteze.

Din secunda în care l-am cunoscut şi până acum, am trăit, împreună şi separat, momente pe care ştiu că nu le voi mai întâlni niciodată în viaţă. Şi mai ştiu că un EL atât de complex nu o să îmi mai apară în cale.

Este extraterestrul meu! Un extraterestru care a venit pe Pământ ca să mă transforme, ca să mă tortureze şi ca să mă facă să iubesc şi să urăsc într-o mie de feluri.

Nu mi-a spus niciodată că mă iubeşte! Deşi… ştiu că simte asta.

A avut grijă să mă ţină la distanţă chiar şi în momentele de maximă apropiere.

A ştiut să mă pregătească pentru final încă din prima zi în care ne-am cunoscut.

Iar de atunci şi până astăzi m-a învăţat că un joc de şah se poate termina într-o secundă de neatenţie.

Suntem iubiţi sau prieteni? Este o întrebare care mă macină de prea mult timp.

cuplu

Dacă suntem prieteni, ştiu că sunt norocoasă să am un astfel de om lângă mine. Este special din toate punctele de vedere şi m-a făcut să devin femeia de astăzi.

Nu s-a ferit niciodată să fie dur atunci când a considerat că greşesc. Mă critică mai mult decât oricine pe lumea asta şi mă pedepseşte atunci când greşesc. Mă simt uneori ca un fel de supusă… Nu ascult, nu îl văd. Nu fac ce trebuie, suport consecinţele.

Sunt şi momente frumoase. Acele momente în care simt că toată lumea e a mea pentru că mergem către nicăieri, vedem tot şi simţim natura. Vedem un film sau mâncăm împreună şi ne bucurăm ca şi când ar fi tot ce ne trebuie ca să respirăm.

Avem prieteni care ne invidiază sau care nu ne înţeleg.

Suntem diferiţi şi ciudaţi în ochii lumii. Suntem atât de diferiţi de ei, încât ne privesc într-un fel care doare. Toată lumea ne priveşte aşa.

Uneori râdem de asta. Alteori ne supărăm şi ne dăm seama că nu suntem unul pentru celălalt.

Avem pasiuni diferite, dorinţe şi nevoi diferite. E normal să fie aşa… ne despart 19 ani. Dar oare… avem vreo şansă să mai reparăm ce a fost distrus deja?

…Mi-e dor de EL. Mi-e dor în fiecare zi.

Mi-e dor de tot ce a fost frumos. Dar sunt epuizată. Nu mai am putere să sper că la un moment dat lucrurile se vor îndrepta.

EL este extraterestru, iar eu sunt pământeană. EL se hrăneşte dintr-o lume la care eu nu am acces pentru că nu o pot înţelege.

Dacă suntem iubiţi… Dacă suntem iubiţi înseamnă că nu există nicio scânteie, iar asta este dureros. Ne dorim, dar nu se poate. Iar dorinţa neîmpărtăşită duce, mai devreme sau mai târziu, la frustrare.

S-au acumulat multe, s-au spus câteva lucruri dureroase şi… gândim amândoi prea mult… Suntem toxici împreună. Iar rănile pe care ni le producem nu se vor vindeca niciodată.

Eu am nevoi superficiale în ochii lui. Am nevoie să fiu femeie. Am nevoie să mă iubească, să mă protejeze, să aibă nevoie de mine!

De multe ori mă simt vinovată atunci când îl caut. Mă simt vinovată pentru că… simt că-l deranjez. Am ales să nu o mai fac. Am aşteptat să mă caute el pe mine. După o săptămână l-am întrebat dacă mai trăieşte. Uitase că nu am vorbit de atâtea zile.

Am plâns o noapte întreagă atunci. Am simţit că-mi fuge pământul de sub picioare şi că lumea se termină atunci şi acolo.

A doua zi am ştiut că totul a început să se năruiască.

Noi a început să nu mai fie.

Eu am deschis ochii şi am mers mai departe.

…Mi-e dor de EL. Mi-e dor în fiecare zi.

Mi-a spus că îi lipsesc când nu suntem împreună, dar că prezenţa mea îl sufocă.

A fost îndrăgostit ca un nebun, dar… acum nici el nu ştie ce mai simte… Nu mă mai doreşte de mult, dar… îi este greu să îmi dea drumul să plec.

Jumătate de viaţă am iubit nebuneşte un bărbat care, la un moment dat, un scurt moment, a fost şi el îndrăgostit nebuneşte de mine. Aşa spune.

Mi-e dor să simt fără remuşcări, să iubesc fără frică şi să trăiesc fără să doară de fiecare dată când respir…

Mi-e dor… să nu-mi mai fie dor de tine!

Guest post by Silvia Sandu

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Neprețuitele

Triunghiuri amoroase, armonioase, amoral-delicioase

Vin în București, vreau să te văd

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,120 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro