Mi se zice că-s inabordabilă, puternică şi determinată. Sunt pe naiba!

Catchy

24 April 2016

Citesc şi mă doare. Citesc şi mă mistui, la rându-mi, sub povara amintirilor. Citesc şi îl simt încarnat, cumva, într-un mod ciudat, în cord. Citesc şi îl inspir, pentru a milioana oară, fără a vrea să-l mai scot din mine.

N-am mai vorbit de câteva luni bune de povestea de iubire care a reorganizat puzzle-ul din care-i făcut sufletul meu. Astăzi, citindu-te, mi-am amintit şi-am retrăit, resimţit, redorit, redisperat.

Am o vârstă onorabilă, 30 de ani mai exact, sunt o femeie singură, inteligentă (nu deşteaptă) şi frumoasă. De ce n-aş recunoaşte?! Nu, n-aruncaţi cu piatra şi nu mă acuzaţi că mă laud, dar chiar sunt. Mi se zice că-s inabordabilă, puternică şi determinată. Sunt pe naiba! Vara trecută, eu, femeia cu toate adjectivele apreciative pe care le car după mine, s-a-ndrăgostit bocnă, flenduri, sfâşietor de intens de un bărbat (bărbat? are doar 21 de ani, dar e bărbat, ştiu eu!). Dacă eram deşteaptă, n-o făceam, de aceea spun că-s doar inteligentă. Clar, relaţie imposibilă, pornită dintr-o prietenie frumoasă, un fresh, un folk şi multă nebunie. Poveşti spuse în seri lungi de iunie, melodii ascultate la radio-ul din maşină cu scaunele rabatate şi ţigările la purtător, nopţi întregi cu filme şi popcorn. Seri cuminţi, liniştite cu parfum de… Cupidon. N-aş fi crezut că o să mă îndrăgostesc de-un… puşti! De fapt, nici nu am ştiut că m-am îndrăgostit până nu s-a sfârşit toată povestea.

cuplu

El este omul care m-a alintat într-un fel pe care l-am simţit foarte sexy, My Lady. Tonul grav, pronunţia scurtă, bărbătească, îmi ajungea-n oase. Tot alături de el am avut parte de cel mai erotic prim-sărut al existenţei mele, precum şi de cele mai pasionale îmbrăţişări pentru că, evident, inevitabilul s-a produs. A fost o vară plină de… el. O vară în care s-a rugat de mine să accept să formăm un cuplu, să ne afişăm, să înfruntăm lumea din orăşelul nostru de provincie. Nu am putut… diferenţa de vârstă, meseria mea, faptul că undeva, în trecut, îi îndrumasem paşii m-au făcut să fug. Şi l-am alungat. Mi-a spus că n-am să trec aşa uşor peste ce am trăit noi şi a avut dreptate. La naiba!

Am mai suferit aşa când a murit mama. Jur! Mă trezeam noaptea şi mă uitam buimacă la telefon, poate-poate a mai scris ceva. Iar dacă scria, îmi imaginăm cum i se plimbau degetele graţioase pe taste scriindu-mi „My Lady, mi-e dor de tine”. Îmi frângeam mâinile să nu-i răspund. Îmi lipsea pasiunea lui, nebunia lui, îmbrăţişarea lui, mirosul pielii lui, el TOT. Închideam gura ca să nu dau formă tuturor gândurilor care aveau să iasă clocotind afară. Le transformam în necuvinte pe care el nu avea să le afle vreodată. Am crezut c-o să treacă când am aflat că va pleca din ţară. Dar n-a fost aşa.

„Copil drag, mi-e dor de tine… de tine tot mi-e dor. Dincolo de toată filosofia pe care o debitez, mi-e dor de tine, simplu şi constant. De zâmbetul tău şugubăţ, de vocea ta, de fresh-ul băut cu tine pe bancă, în parc, de plimbările cu tine, de momentele în care dansam împreună, de ţigară fumată împreună, de fuga noastră cu maşina spre nicăieri, de îmbrăţişarea ta fermă, care mă făcea să mă simt cel mai mic copil al lumii. Îţi mai aminteşti cum am stat o noapte întreagă în maşină şi am privit oraşul de sus? Dar cum săream speriată de pe scaun când am fost la acel film 3D? Să ştii că nu am uitat că nu ţi-a plăcut piesa de teatru aleasă de mine. Şi nici faptul că m-am ales cu o entorsă în acea seară în care am alergat noi pe coclauri, cu păru’-n vânt.

Eşti undeva înfipt în mine, în viscerele mele, în aerul pe care-l respir şi-mi îmbată celulele cu oxigen; în sângele care-mi circulă prin vene şi-mi hrăneşte trupul; în diafizele şi epifizele oaselor mele; locuieşti în mine şi ai partea ta distinctă din sufletul meu. Încă-ţi simt respiraţia, încă-ţi aud vocea, încă te văd stând pe bancă, cu cotul sprijit şi cu cartea în mână, aşteptându-mă. Uneori parcă te văd în cei de pe stradă, dar nu, mersul tău nu-l are nimeni! Nimeni! Te port cu mine, copile, pretutindeni, chiar dacă tu nu ştii asta.”

Aşa i-aş scrie!

Au trecut deja mai multe luni de când nu mai ştiu nimic de el. Din când în când, îmi mai scrie, îi răspund simplu, distant, rece. Las impresia că sunt bine, că l-am uitat. De fapt, nici nu ştie că, după mama lui, eu sunt următoarea care ar alerga desculţă până la el. Cum să-l uit? Cu timpul. Aşa sper. La fel şi tu.

Comentariul lui „Memory” la articolul De iubirea pentru el m-a vindecat o ea…

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Într-o zi mi-a mărturisit în genunchi că…

Aşteptând un chip căruia să-i spovedeşti mângâierea

Oare are amicul dreptate?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
39,908 views

Your tuppence

  1. Cristina P. / 25 September 2017 13:17

    Nu înteleg de ce nu reluati relatia ? Am inteles ca a plecat din tara, dar asta nu inseamna nimic atunci cand va iubiti cu adevarat .Daca o sa fie cu altcineva o sa regreți toata viata ca nu ai incercat! 🙁

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  2. Dumy / 28 April 2017 12:59

    El 18..fara 3 zile,eu..22…
    ”-Ce pusti frumos!”
    ”-Wow!! Ce caută ‘Ea’ aici??”
    Si…asa a început povestea noastră,ne-am iubit la prima vedere (a mea atunci,a lui de vreo 2 ani…. ) si ne iubim si acum! Avem 2 copii minunați…o viata minunata!
    Vârsta e doar un număr, sentimentele sunt esența vietii…daca nu ai curaj sa lupți pt iubirea ta,pierzi anii cei mai frumosi si ,chiar iubirea vietii tale…???❤

    Thumb up 4 Thumb down 0
    Reply
  3. Simona / 25 April 2016 18:18

    M-am regasit putin in povestea ta. El avea 18, eu 28… Doar ca a mea s-a continuat altfel. Acum are 30, eu 40, suntem casatoriti de 4 ani, lucram in acelasi birou de 5 ani, locuim impreuna de 12. Iar eu intineresc langa el.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 35 Thumb down 0
    Reply
  4. lizzy / 24 April 2016 18:06

    peste o vreme ai sa zici: cine e maturul din fatza mea?
    eu eram indragostita de copilul din el… caci, de fapt, eu ma iubeam pe mine, nu pe el….

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  5. Lilith / 24 April 2016 14:27

    Greșeala este,cred,de fapt,verdictul dat tocmai de cea care iubește.Toată viața încercăm să uităm,in loc să trăim o iubire,curajos,nelimitat.Preconceptiile si teama de critică ne îndepărtează de exact ce avem nevoie.Pentru ca iubirea nu cere voie,se întâmplă.Iar dacă o refuzăm,vom regreta întreaga viață,încercând să retrăim o fărâmă din ea,cumva.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 36 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro