Sunt mândră că m-am născut într-o ţară binecuvântată de Dumnezeu numită ROMÂNIA. Este un loc unic, un adevărat colţ de rai. Este atât de frumoasă ţara asta a mea, cu peisaje minunate ce sunt folosite în filme internaţionale nominalizate la Oscar. Cu acel renumit Transfăgărăşan demn de Cartea Recordurilor, cu Sfinxul şi Babele, cu ameţitoarea Cruce de pe Caraiman, cu Retezatul şi Munţii Apuseni, cu Lacul Sf . Ana şi Bicazul, cu Cheile Dobrogei şi ale Oltului dar şi de multe altele…
Nu îmi este ruşine să recunosc atunci când întind paşaportul în aeroporturi că sunt cetăţean român. Nu mi-e teamă pentru copiii şi nepoţii mei că vor fi marginalizaţi în alte locuri, oriunde în lume, doar din cauza felului trunchiat în care sunt prezentaţi locuitorii acestei ţări peste hotare.
Un studiu recent al Academiei Regale Britanice dezvăluia faptul că românii vorbesc cea mai curată şi nepervertită engleză atât în UK cât şi în UE!
Nu îmi neg originile, mândră păstrez şi duc mai departe tradiţiile româneşti, sunt onorată să aprind candela duminica şi să îmi spun seara la culcare Tatăl Nostru. Cu drag frământ încă mucenici, pască şi cozonac, fac drob şi friptură de miel cu stufat de Paşte. Vopsesc şi ciocnesc ouă roşii, coc pâine de casă şi plăcinte dobrogene. Mi-e un dor nebun de gustul mâncărurilor coapte în cuptorul de piatră al bunicii, mă mai visez încă pe prispa casei ei, unde torcea lână şi ne spunea povestea Caprei cu trei iezi şi alte poveşti de-ale lui Ion Creangă.
Mă trag din neam de daci şi de romani aşa cum este săpat în piatra Columnei lui Traian. Încă merg la Sarmisegetuza în concediu sau la Mănăstirile din nordul Moldovei sau la cele de pe valea Oltului. Cu respect şi cu mare drag îi recitesc pe: Eminescu, pe Păunescu, pe Minulescu şi am o listă foarte lungă de preferaţi. Nu obosesc să îmi învăţ nepoţii, aşa cum mi-am învăţat şi copiii: “Somnoroase păsărele şi A venit un lup din crâng”.
La loc de cinste stau icoanele pe perete şi cu sfinţenie păstrez ia de borangic a bunicii în lada de zestre. Merg uneori cu familia la biserică, la slujbe şi nu aş vrea să mor departe de străbunii mei. Duc cu recunoştinţă flori la Bellu artiştilor, poeţilor şi oamenilor de cultură care au înnobilat prin creaţie lor ţara asta şi care mi-au luminat spiritul dornic de cunoaştere.
Pentru toţi cei ce nu îşi neagă rădăcinile, tot respectul şi admiraţia mea. Toată aprecierea mea pentru cei care departe fiind, unii chiar pe partea opusă a globului pământesc încă îşi învaţă copiii dulcea limbă română, le spun seara la culcare Călin file de poveste sau Luceafărul. Acei români care din sute de canale la tv aleg TvROMANIA Internaţional, ei încă ştiu când bate ROMÂNIA la fotbal sau cine a câştigat campionatul chiar dacă ei ţin cu Rapidul… Sau cei ce îţi cer o rădăcină de leuştean să îl replanteze în ghiveci să aibă din când în când să pun la ciorbă să miroasă ca acasă!
Acei oameni care încă gătesc fasole cu ciolan afumat şi vin în vacanţe să manânce la părinţi caltaboşi sau slană cu boia şi să închine un pahar de palincă cu vecinii ori un vin de Murfatlar. Îmi scot în faţa voastră pălăria şi îmi plec capul cu respect! Iar vouă, românii mei de aici şi de oriunde aţi fi voi, vă urez să vă dea Dumnezeu sănătate şi înţelepciune!
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Hedonismul anilor ’50 – Summertime
“De din vale de Rovine/Grăim, Doamnă, către Tine…”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
