Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Monotonia entuziasmului

14 February 2019

Andrei 2Să ne mai abatem atenția de la catastrofa care ne înconjoară și să ne refugiem în câteva modalități de a evada. Cu alte cuvinte, dacă îmi îngăduiți, doamnelor, domnișoarelor, să vă fac un scurt îndreptar cu lucrurile interesante care sunt de găsit pe tarabele relativ culturale din împrejurimi. Și vă rog să mă iertați pentru monotonia entuziasmului de care dau dovadă, dar nu consum nimic din ce nu-mi place. Renunț.

I. Decalogul

Ca atare, dacă îmi dați voie, vă atrag atenția că ați putea găsi ceva extraordinar în cel mai puțin probabil loc: pe TVR 1. Sâmbătă seara, rulează mini-seria Decalogul . Este o serie faimoasă în timpul ei, numai că timpul ei a fost acum treizeci de ani și n-au apucat mileniălșii să afle chiar totul. Este incredibil de subtilă, de rafinată, de puternică și critica de aici la adresa comunismului. Decalogul se ocupă de poruncile pe care le-ar fi lăsat Dumnezeu oamenilor și de limitele naturii umane – și o face magistral. Și ce filme puteau polonezii (vorbim despre un regizor excepțional și de un scenariu cum astăzi nu cunosc) să facă la 1989! M-am uitat cu ochii bine căscați și cu inima încântată.

II. Papi

Filmul Papillon trece mai degrabă drept un film de aventuri care ar atrage domnii și domnișorii. Dar eu nu am crezut niciodată în această împărțire pe preferințe de gen, așa că vin și vă atrag atenția că am fost să văd acest film la cinema, ca să mergeți și dumneavoastră. În plus, îl puteți vedea pe Rami Malek, într-un alt rol decât cel al lui Freddie Mercury. Veți fi, poate, de acord cu mine că tânărul (are treizeci și opt de ani) e foarte bun și va ajunge foarte mare. Sigur, la sfârșit veți putea avea impresia că prea se căinează viața pușcăriașilor, de parcă asistați la o pledoarie, la o ievaluare a lui Tudorel de la noi, cel cu recursul compensatoriu. Dar mai bine vedeți dumneavoastră.

Filmul Papillon entuziasm

Papillon 

III. Dogman

Tot la cinema puteți vedea filmul Dogman. Italian, făcut de un cetățean pe nume Matteo Garrone (un nume care reușește să stârnească, aidoma unei madlene, nostalgii cu privire și la primele, inubliabilele noastre beții). E bun Garrone, poate știți cazul, poate nu știți. Dogman e ca un film românesc, doar că italian. O să vedeți dumneavoastră la fața locului și n-o să vă pară rău că ați văzut așa ceva, dacă-mi dați voie să îndrăznesc un pronostic. Recomandat, firește, mai ales iubitoarelor de câini – e o scenă cu un chihuahua, la care veți lăcrima.

IV. Însemnări de căpătâi

Iar dacă sunteți genul care preferă literatura, am exact ce vă trebuie: o scriitoare japoneză din jurul anului 1.000 după Hristos (Hristos de care acolo la ea, în Japonia, nu ținea cont). Nu cred că am citit în trecerea timpului zece scriitoare (și nici zece scriitori) cât Sei Șonagon. E concisă, scrie într-un rând cât în romane la care marii bărbați ai literaturii (Dostoievski, de pildă) s-au trudit sute de pagini. Și cu câtă delicatețe tratează natura și micile ființe vii la care marii scriitori sunt prea puțin atenți.

V. Curiosul caz al domnului Iisus

Îmi plac în mod deosebit și poveștile improbabile, teoriile conspirației, clișeele și fantasticul, căutarea ciudată a adevărului și cărările ocolite care ne duc uneori la el. Dincolo de toate acestea, vă recomand, iată, acest documentar care vrea să arate că domnul Iisus Hristos era de fapt un călugăr budist. Ia să vedeți.

Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Acasă: un must-be, nu un must-have

Ce crede autorul spotului cu Mihai Șora

Omul de stat

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

Comments are closed.

catchy.ro