Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Nu, nu, e urâtă. Și nu știi nici cât e de inteligentă

22 March 2018

Te tot lauzi că nu regreți nimic. Dar tu nici nu mai știi ce ești. Ți-a nins de aseară cu flori de gheață în suflet și ai simțit că te pierzi. Că te pierzi de tine, de ce erai sau de ce credeai că ești. Că e. Că-i ești și că-ți este. Nu mai știi ce-ți ești tu, d-apăi să-l știi pe el. Nu ești a lui, asta cu siguranță. Sau poate ești a lui, cu siguranță. Totul e prea relativ ca să mai aibă sens, ca să aveți sens.

E incredibil cum poate să te lovească deodată și să nu o simți, de parcă erai anesteziată cu ignoranță. Te trezești din amorțeală și o găsești acolo, boala de care ai tot fugit și pentru care te-ai tratat. Dar tu ești imună la tratamente. Așa că înduri bolile. Și el, oare el cum e? Te-a băgat atât de ușor în patul lui și s-a băgat atât de ușor pe sub pielea ta, încât ai uitat să îl întrebi de sănătate. În weekend, e al tău. Dar în rest al cui e? Al nimănui, ca tine? Nu, e cu siguranță al ei. Și poate al altora. Măcar de-ar fi mai frumoasă ca tine, dar e urâtă de mama focului, și aici nu ești deloc subiectivă, oricât ar părea. Nu, nu, e urâtă. Și nici nu știi cât e de inteligentă. Poate e mai inteligentă decât tine. Asta nu ai de unde să știi.

Weekend-ul ăsta nu mai știi al cui o să fie. Speri că al tău, dar ești oare împăcată cu ideea că tu ești rezerva de weekend? Că el n-a mai întâlnit fete ca tine. Că e capabil de compromisuri pentru tine. Că te apreciază că ești frumoasă și foarte inteligentă. Și totuși, nu ți-a zis niciodată franc că te place. Te-a întrebat pe tine dacă îi placi și te-a pus într-o poziție dezavantajoasă. Că te-ai pierdut pentru câteva momente printre gânduri, încercând să-i dai un răspuns inteligent, care să ducă departe ideea de a fi disperată de atenția lui, încercând să pari puternică și independentă. Dar nu ești și el a văzut asta, de aceea nu ți-a crezut vorbele.

Și acum ai ajuns în poziția de care te temeai cel mai mult și de care credeai că scapi. Te credeai puternică și încă nu ești. Poate că nu o să fii niciodată. Poate că lipsa iubirii te dezumanizează, dar când o regăsești, te face de sticlă și te spargi în milioane de cristale. Cristale pe care nu le culege nimeni să le unească, să le sărute, să le lipească și să te recreeze. Cristale care se pierd, pe moment, unele de altele. Poate unele se regăsesc, dar restul cu siguranță se rătăcesc pentru vecie.

cuplu perete sarut

Și totuși, el n-a făcut nimic să te aducă în starea asta. Dar tocmai asta e problema: că nu a făcut. Pasivitatea lui te omoară și omoară ce-ați creat. Poate la sfârșitul săptămânii o să reînvii. Temporar. Și apoi o să mori iar. Și te întrebi: n-o fi ăsta Iadul? Dar n-are decât să-ți răspundă el la întrebarea asta, că tu te-ai săturat.

Poate că tu n-o să ai niciodată parte de iubire. Poate e acel ceva pe care îl cauți, dar nu ajungi la el. Și nu e pentru că tu ești scundă și el e pe cel mai de sus raft. Ci pentru că nu-l vezi clar. N-o vezi clar – iubirea. Dar gândește-te că nu știi ce simte el cu adevărat. Da, e jucător, îi plac foarte mult femeile și s*xul, ți-a spus-o chiar el și tu ți-ai asumat-o. Dar ție nu-ți place să fii ceva temporar, fiindcă te degradează. Îți reduce condiția pe care ai dobândit-o în timp la ceva minuscul, într-o fărâmă de secundă.

Ar trebui să îți asumi consecința asta. Știai că n-o să fie nimic roz între voi. Că o să fie ceva praf de stele care o să zboare din cauza viscolului și o să rămână cimentul ud în loc. Și totuși, nu v-ați despărțit. Pentru că nu aveați din ce. Dar doare mai tare decât o despărțire și ți-e ciudă că ești atât de slabă. Că poate el nu merită atât efort. Da, n-o fi el perfect, dar ție ți-e drag acum și nu vrei să-l pierzi atât de repede. Vrei să-l mai ai, să te mai dorească, să nu se plictisească de tine până nu te plictisești tu de el.

De fapt, asta era problema, că ție nu-ți place să pierzi și aici pare că el a câștigat. Mai este încă timp. Încă nu v-ați răcit de tot. Cine știe ce urmează, poate o să fiți împreună mereu, dar fracționat. E mai bine decât nimic.

Guest post by Ș.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Bărbații nu se schimbă, se schimbă femeile care au fost trădate

După ce am făcut primul pas în afara zonei de confort, am avut parte de una din cele mai bune partide de amor din viața mea

Ce ai tu, nu mai găsesc în altă parte, ce am eu, tu știi de mai găsești, dar…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,078 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro