Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Nu te iert, mamă…

7 September 2017

Dragă mamă,

Sunt eu, fata ta cea mare. Îți amintești probabil că m-ai făcut pentru că altfel nu îmi scoteai ochii în toți anii ăștia pentru că mi-ai dat viață.

Dragă mamă,

Voiam să te anunț că sunt bine, sănătoasă și că acum sunt puternică. Sunt puternică de când am plecat de acasă. Cum adică sunt puternică?Uite așa, am atâta încredere în mine acum și atât curaj, că unii se sperie de mine. Am dat până la urmă la facultatea de drept, mamă, și lucrez în domeniul în care visam. Știu, în ochii tăi nu voi fi niciodată bună de ceva, dar pentru mine este mai mult decât perfect. Probabil nu te întrebi dacă sunt fericită, dar te anunț că sunt cea mai fericită… Îți mai zic că nu mai sunt adultul acela trist care plângea în continuu… Sunt un om bun….. sau cel puțin așa îmi spun cei din jur. Nu te urăsc, nu am făcut-o niciodată. Dar nu te iert… cel puțin, nu acum.

Nu te iert, mamă, pentru că din cauza ta nu am avut copilărie și nici adolescență.

mama fiica

Nu te iert pentru că nu ai știut să fii mamă, nu te iert pentru că palmele tale materne m-au făcut să simt durere, nu iubire. Bătaie, nu mângâiere.

Nu te iert pentru că nu ai știut să fii mamă, mamă. Nu te iert pentru că nu ai înțeles că nu eu am ales să vin pe lumea asta. Nu te iert pentru că nu m-ai iubit. Pentru că ți-am fost atât de indiferentă, mamă, încât iubeai străinii mai mult ca pe mine.

Nu te iert pe tine… dar sunt mândră de mine. Știi de ce? În primul rând, pentru că am încetat să mai cred în cuvintele tale. Îmi spuneai că nu sunt bună de nimic și că nu voi face nimic în viață. Că sunt o proastă. Toată copilăria m-ai făcut proastă, încât chiar ajunsesem să cred că sunt o proastă. Dar m-am înșelat. Nu sunt proastă, mamă. Sunt o femeie puternică! Și sunt mândră de mine.

Să îți mai spun ceva… astăzi vizitez copiii de la casele de copii. De ce? Pentru că mă regăsesc în ei. Și eu aveam nevoie de iubire cum au ei. Doar că ei chiar o primesc, de la noi… necunoscuții. Dar suntem diferite, mamă, eu îi iau în brațe pe toți și îi alint și plec cu ochii în lacrimi și cu sufletul făcut bucăți de fiecare dată de la ei. Și trăiesc cu speranța că vor deveni adulți cu un suflet bun.

În final… îți mai zic doar atât. Am așteptat toată viața să te schimbi și să ajungi să vezi unde ai greșit în toți anii ăștia. Să începi, în sfârșit, să mă iubești și să îți pese de mine. Că de asta faci un copil, nu? Aaaa, da, uitasem, mamă, și doar mi-ai zis de multe ori. Tu m-ai făcut că… „așa a fost să fie” și am crescut, doar „copiii cresc oricum”. Încă ceva, am fost la psiholog și mi-am închis în sertare povestea de viață.

Ți-aș mai scrie, mamă, dar știu că nu are rost.

Aș vrea totuși să te întreb ceva… Tu ești fericită?

Guest post by Myky

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.

1 Views


Citiţi şi

“Baby brain” – Schimbările prin care trece creierul unei femei însărcinate

Depresia – dacă e, e pe bune și nu glumește

Te-am iertat, mamă, dar nu am uitat

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Cristina Ciuluvica / 19 September 2019 16:54

    Cred ca ar trebui sa gsiti o cale sa o iertati pe mama dumneavostra. Nici unul dintre noi nu sun face patem ideali, nici ca oameni si cu atat mai mult ca parinti. Gasiti o cale sa ii dati ammei dumneavostra in primul rand intelegerea pe care dumneaei din diferite motive nu a stiut sau putut sa o dea si apoi cu timpul si macar o parte din afectiune. Acum inca sunteti cuprinsa de furie si suparare, pentru ca inca este dureros ca v-au lipsit multe lucruri, ca mama dumneavostra a fost un om imperfect, o mama imperfecta. Dar noi toti suntem imperfecti intr -un fel sau altul. Mama dumneavostra face parte din dumneavostra fie ca vreti, fie ca nu.

    0
    0
    Reply
  2. Chiareu / 10 May 2018 15:00

    Cineva mi-a zis o vorba ”Nu poti sa multumesti pe toata lumea si nici macar nu ar trebui sa incerci”.
    Tipa care a scris povestea, a facut-o pentru ca asa a simtit. A simtit ca trebuie sa fie citita si de altii. Pentru ca…ghici ce? Nu e singura. Doar ca ea a avut curajul sa scrie. Cati oameni nu au trecut prin asta? Cati dintre voi nu ati avut o copilarie grea, cu lipsuri sau lipsita de iubire?Si cati nu s-au regasit aici? Cred ca postarea a fost facuta pentru oamenii aceea.Oameni care inteleg. Restul…pot incerca sa priceapa iar altii sunt liberi sa-si arunce frustrarile cum vor.
    Este loc pentru toti!

    11
    0
    Reply
  3. Ana / 2 May 2018 16:23

    De ce ma taxezi pe mine privind discretia? Nu eu imi spal rufele in public.
    “Se pare ca nu știi”, așa începe orice reply de-al tău. Ma bucur ca le știi tu pe toate.
    Nu vorbesc cu oamenii care doar știu sa jignească. Te-ai repetat inutil fără sa citesti ce am scris. Cuvântul “cred” este foarte folosit de tine, asta pentru ca nu știi absolut nimic, de fapt. Iți place sa jignești oamenii care nu sunt de-acord cu tine fără a fi capabilă sa înțelegi niște lucruri evidente. Nu ma pun la mintea ta. Chiar nu ma interesează părerea unei persoane ca tine. Bye!

    0
    6
    Reply
  4. Ana / 1 May 2018 13:02

    Nu mai cerși atentie. Nu ești deloc o femeie puternica, știi ce înseamnă sa fii puternica? Mai ajungeai sa scrii acest articol dacă erai puternica? Nu! Sa zici mulțumesc ca ai avut o mama lângă tine. Cele care nu au avut nici macar nu se plâng. De ce? Pentru ca sunt puternice, nu au nevoie de mila altora. Tu te plângi ca ai avut o mama lângă tine? Sa îți fie rusine! O femeie puternica i-ar spune mamei in fata, nu ar scrie despre așa ceva. E ceva PERSONAL! Nu te plângi când știi ca alții au probleme mai mari. Asta înseamnă sa fii puternica! Ești o fetița slaba care da vina pe cei din jur pentru orice greșeala din viața ei. Ia-ti viața in mâna dacă tot ai plecat de la mămica.

    0
    19
    Reply
    • Alexandra / 1 May 2018 16:55

      Se pare ca nu stii ce inseamna sa te eliberezi de durere. Unii plang singuri, altii scriu, altii mananca ciocolata. Pentru o astfel de trauma, de minim bun simt ar fi sa taci, sau daca alegi sa iti spui parerea, sa o faci in mod elegant, ca esti femeie, nu mecanic de locomotiva. Femeile ca tine, cele care au uitat ce inseamna compasiunea si mangaierea, creeaza dezechilibre care duc la un rezultat final dezastruos. Poate si tu ai o trauma mai mare, poate viata te-a calit mai aprig, dar nu judeca suferinta altuia. Si da, sa ai curaj sa iti expui parti din tine in mod public, este o dovada de curaj absolut.
      Sa arunci cu pietre in mod public, este dovada de lasitate absoluta. Pentru ca, in primul rand, tu esti cea care se agata de defectele altora sa fie vazuta bine (ceea ce este de maxim prost gust si dai dovada de snobism infinit) iar in al doilea rand, iti scapa notiunea de umanitate.
      Tu nu stii ce inseamna sa ai curaj si sa admiti ca esti vulnerabila. Tu te ascunzi in spatele unor credinte imprumutate (pentru ca nu te vad capabila sa ai propriile convingeri) si bati apa-n piua despre curaj. Imi pare rau sa spun, dar, draga mea, esti o persoana care nu a cunoscut iubirea. Esti goala de continut, si imi inspiri mila. Iar sa ii apesi pe altii pe rana care ii doare este josnic. Asta nu iti vindeca tie ranile. Te invit sa reflectezi la ceea ce tocmai ai facut.

      7
      0
      Reply
      • Ana / 1 May 2018 21:45

        Trauma? Nu ti se pare ca e mult spus? Înseamnă ca pentru 90% din oameni ar trebui sa faci mătănii.
        Repet, toți avem traume din copilărie, dar nu ai cum sa susții ca ești o femeie puternica din moment ce te plângi ca te certa mămica și ca te-ai eliberat de lanțurile emoționale prin 3 cuvinte scrise pe net.
        Nu o mai plânge de mila ca de asta ajung generațiile urmatoare sa se sinucidă pentru orice rahat. “Sa arunci cu pietre in mod public”? Ei de ce nu ii spui ca arunca cu pietre in public catre mama ei (care nu are dreptul la replica)? E foarte ușor sa dai vina pe parinti pentru ca ei nu au avut YouTube sau internet. Unii oameni își doresc sa fi avut un părinte alături măcar. OK, ai avut o copilărie nefericita, e nasol ce făcea maica-ta, dar in final ești suma deciziilor și acțiunilor proprii.
        Tin sa amintesc ca acest articol este public, asta înseamnă ca a acceptat automat și alte păreri. Nu e pus acolo doar ca sa o plâng de mila, poate învață ceva și chiar o face mai “puternica” un singur comentariu. Și ce legătura are iubirea? Traiesti pe alta lume și nu meriți sa fii băgată in seama. Oricum pentru tine sa ajuți înseamnă sa plângi pe cineva de mila, cam atât, nu știi sa dai un argument construciv. Am văzut ca sari și jignești in loc sa ajuți. Poate pentru tine e mai important sa ne plângem decât sa ne rezolvam problema. Succes!

        1
        11
        Reply
        • Alexandra / 1 May 2018 23:48

          Se pare ca nu stii nici ce inseamna discretia. Ajutorul se ofera cand se cere, nu asa, ca vrem noi sau ca ni se pare noua ca cineva are nevoie de ajutor. Poate ar fi important daca ai trata sindromul salvatorului. Iar din cate am citit eu, fata asta nu are nevoie de ajutor. Ea a rezolvat deja problema asta. S-a eliberat, in felul ei, de o greutate pe care tu nu ai cum sa o intelegi. Si nici nu iti cere nimeni sa intelegi ceva. Era doar o constatare proprie, si la fel ca si ea, si tu ai scris in mod public o parere, deci ti-ai asumat sa accepti si tu alte pareri. Din ce mai vad eu, “pragmatismul” asta al tau, si faptul ca incerci sa pari o persoana foarte practica, sunt doar niste ziduri. De fapt, esti foarte vulnerabila.
          Referitor la iubire, repet, ai nevoie de iubire. In primul rand, sa te iubesti pe tine, pentru ca reiese foarte clar tot dispretul tau pentru dramele expuse public, pentru persoane sensibile, care nu functioneaza la fel ca tine. Deci ai o problema si cu controlul. Cred ca nu-ti permiti sa simti ceva in profunzime, de teama sa nu fii ranita. Daca vrei sa ajuti, ajuta-te pe tine. Tu pe cine dai vina pentru nefericirea ta? Esti singura, pentru ca nu stii sa fii prezenta. Si sa stii ca doare sa nu fii acolo. “Unii oameni isi doresc sa fi avut un parinte alaturi macar” – fizic, toti putem fi oriunde. Tu esti acolo, pentru ai tai, gata sa ii imbratisezi daca plang? Sau dai cu biciul, in speranta ca asta ii ajuta? La fel si tu, esti suma deciziilor si actiunilor proprii. Si numai tu poti alege daca sa fii balsam sau ghimpe. Succes si tie, ai nevoie!

          9
          2
          Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro