Iubitule, se pare că vin ploi. se termină vara și toamna mă găsește în nostalgii, fără tine. va fi frig și îmbrățișările tale îmi vor lipsi mai mult ca niciodată, iar privirea ta îmi va rămâne amintire.
atunci când sufletului meu îi va fi frig, te voi căuta și te voi simți din depărtare. nu vreau să fug de tine. vreau să știu că de câte ori voi avea nevoie de tine, vei fi acolo. așa pot să trăiesc, știind că nu te-am pierdut, că îți voi găsi privirea plină de iubire ca în prima zi. mă mint că nu e totul pierdut și sper că drumurile noastre nu se despart în intersecții. sper că ne vom revedea atunci când dorința de a nu ne mai pierde vreodată va fi puternică până la epuizare.
m-am decis să plec din viața ta, dar nu te speria. plec, ca să mă pot întoarce o alta.
îți redau libertatea și te las să evadezi din sufletul meu, pentru ca atunci când te voi întâlni să te recunosc ca pe cel mai bun om și nu ca pe o iubire pierdută.
vreau să te apreciez pentru tot ceea ce eu am văzut în tine, fără să te privesc cu tristețe, știind că te-am pierdut atât de ușor.
îmi este de dor de tine… când te văd te simt și mai departe. poate că dacă am să plec un timp, când mă voi întoarce și îți voi regăsi privirea, voi simți că am găsit ceea ce pierdusem demult. acel om minunat care a avut curajul să îmi aprecieze defectele și care nu s-a speriat de haosul meu.
simt că trebuie să te scriu până la epuizare, până când aceleași cuvinte se vor repeta și totul își va pierde sensul.
cât de simplu ar fi fost să îți cânt dorul, iar tu să îl auzi, în schimbul cuvintelor adunate aici, pline de sens pe care nu știu cum le vei interpreta… nu știu nici măcar dacă le vei citi.
nu am curajul să îți spun toate astea. m-aș rușina probabil de conștientizarea dependenței mele de tine, dar le scriu aici.
și sper că într-o zi. azi, mâine, peste nouă ani, voi înțelege de ce te-am iubit, absent.
cât despre tine, nu îmi doresc altceva decât să te știu fericit. nu îmi doresc pentru tine decât să trăiești ceea ce eu am trăit când eram lângă tine. liniștea, fericirea și momentele de atunci pe care le-am trăit datorită ție, să ți se întoarcă la fel ca un dar și lumea ta să se liniștească.
îmi doresc pentru tine să faci mereu alegerile cele mai corecte, să gândești limpede și fără să te lași influențat.
ești un om bun, care merită mai mult decât crede. să nu lași sufletul tău frumos să se întristeze pentru nimic și de inima ta să ai cea mai mare grijă. să păstrezi în ea doar pe cei care nu vor intra acolo să o distrugă și nici pe cei care nu o vor ajuta să înflorească.
te rog să nu te mai resemnezi în gânduri și în alegeri proaste. când simți că ceva nu mai merge și nu te face fericit, pleacă.
oricât de dureros ar fi. locul tău poate fi altundeva.
asta voi face eu și sper că acolo unde voi ajunge va fi mai bine. nu pot să trăiesc cu speranța la nesfârșit. îmi voi ucide sufletul așa. te-am așteptat și te voi aștepta mereu, dar nu mai pot ține pasul pe loc, atunci când toate merg înainte și eu rămân în urmă.
voi înainta paralel cu tine, pentru ca atunci când îmi voi dori să te găsesc, să nu fie nevoie să pierd timp, căutându-te și să nu te mai pot găsi, apoi.
nu îți spun adio. nu am făcut-o niciodată. e prea dureros să spun adio de fiecare dată când plec de lângă tine, chiar dacă mi-aș dori să nu mai fie nevoie să o repet.
îmi iau rămas bun, atunci când mă întorc voi fi alta…. iar pe tine te voi găsi, altul.
Guest post by Larisa Tomescu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea nu este o permanentă stare de entuziasm
Când nu știi încotro: 4 întrebări care te pot ghida în vremuri incerte
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
