Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

O zi din viața unui misogin de oraș

31 January 2018

Nota bene!

  1. Acesta este un pamflet și va fi tratat ca atare, deși orice afirmație (poate) conține ușoare urme de adevăr.
  2. E vorba despre misoginul mediu, nediagnosticat oficial, pe care îl întâlnim în viața de zi cu zi, sub cele mai ciudate forme și manifestări.

Așadar:

Nu spun că toți bărbații sunt misogini, spun doar că unii recunosc, iar alții nu. Unii sunt vizibili și procedează astfel încât să fie evident, alții disimulează, iar unora le este doar în anumite situații activat misoginismul. Nu poartă etichetă, de aceea uneori sunt dificil de depistat. În tot cazul, sunt peste tot, pentru că sunt oameni. Misoginia este, în mod tipic, o ură inconștientă pe care bărbații și-o formează devreme în viață, adesea ca rezultat al unei traume care implică o femeie în care aceștia aveau încredere. O mamă abuzivă sau neglijentă, o profesoară inaccesibilă sau o iubită care l-a trădat pot contribui la atitudinea de mai târziu a bărbatului care disprețuiește femeile în general, iar în particular are probleme reale de armonizare cu fiecare parteneră. Primele semne ale misoginismului sunt cu greu vizibile, dar cu timpul devin tot mai clare simptomele. Ochi să ai!

În multe cazuri, misoginii nici nu știu de ce urăsc femeile, sau împrumută motive colportate sau consacrate prin tradiția vie sau livrescă. Au deprins din neam că femeia e inferioară bărbatului încă de la Adam și Eva, fiind născută din coasta acestuia, așa că perpetuează aceeași prejudecată. Ei știu din surse „sigure” că femeia stă sub semnul păcatului, fiind inițiatoarea lui, de aceea e pedepsită cu suferința lunară și cu durerile facerii (serios că așa cred unii!). L-au citit probabil pe Nietzsche, care considera că o condiţie esenţială a dezvoltării culturii este „ţinerea în lesă a femeii“, sau pe Hegel, care scria: „Femeile sunt capabile de educaţie, dar nu sunt făcute pentru activităţi ce necesită o facultate universală, precum ştiinţele, filosofia şi anumite forme ale producţiei artistice. Femeile îşi constituie acţiunile nu prin cerinţa universalului, ci prin înclinaţii arbitrare şi opinii”. Sau știe ceea ce a intrat în mentalul colectiv de secole, anume că reprezentantele ”sexului slab” (!) au funcționalități precise, pe care trebuie să le respecte – tot ceea ce ține de întreținerea casei și de educația copiilor (așa, pe scurt) – prin urmare, bărbatul se va duce la serviciu și se va întoarce obosit acasă, la o binemeritată odihnă. Din când în când, soția va trebui să îl trateze ca pe un câine: să îi dea de mâncare și să îl lase liber în stradă, ca să nu turbeze.

Ca să fiu mai explicită, nu-mi rămâne decât să-mi imaginez o zi din viața cotidiană a unui misogin de oraș, nici prea prea, nici foarte foarte înrăit împotriva femeilor, rasat, ediție deluxe, dar totuși misogin.

De obicei, doarme în pijamale scrobite și călcate, cu nasturi pe mijloc și guler cu paspoal, iar seara și dimineața are nevoie de timp pentru a se trezi. Dacă soția/amanta/prietena/mama (poate fi necăsătorit și la 50 de ani, care e problema?) încă doarme, o va deștepta, ca, până când își va performa ritualul de împrospătare, omleta să nu fie nici caldă, nici rece, ca pentru lighioanele Sfintei Vineri, iar cafeaua să impregneze întreaga casă cu aroma dimineților perfecte. Mama îi poate accentua misoginismul, inculcându-i ideea că el e cel mai reușit exemplar de pe fața pământului, dar poate, la rândul ei, să devină ea însăși victima propriei creații hiperbolizate asemenea unui Frankenstein. Înainte de a-și trage halatul de mătase pe corpul întotdeauna bine modelat și excesiv lăudat, va face neapărat o glumă de genul: „Tu oricum n-ai multă treabă în timpul zilei, așa că poți să-mi pregătești gustarea… nu uita șunca de Praga și cașcavalul feliat, iar pe deasupra, două foi subțiri de ice salad, dar să fie bine spălate și, neapărat, bine scurse”. Probabil că femeia ori nu știe, ori e prea limitată din naștere, că ia în considerare aceste detalii, care lui i se par cruciale. Cafeaua se servește întotdeauna dintr-o anumită cană, cana lui, un fel de obiect fetiș, care poate avea inițiala lui sau chiar fotografia imprimată, se poartă, ca la tricouri. În baie, abia mai poate alege între atâtea produse cosmetice numai de firmă, neapărat cu pH neutru și ingrediente bio, menite să-i îngrijească fiecare porțiune de corp, deoarece, ați ghicit, se preocupă intens de modul în care va apărea în lume. Nu în fața partenerei, să fim bine înțeleși, ci în fața partenerilor. E un mic preambul al pregătirii pentru plecarea spre locul de muncă. Da, cred că e metrosexual. Narcisist cu siguranță. Ceea ce nu are nimic de a face cu sexul, ci cu o grijă aproape patologică față de aspectul său. Are stilist pentru păr, manichiuristă, pedichiuristă și cosmeticiană, dacă v-ați pus cumva întrebarea aceasta, și da, are programare o dată pe săptămână. (Și) din acest punct de vedere, se ține mereu în competiție cu femeile, pentru că a le fi superior este principala școală pe care o frecventează permanent, cu ore suplimentare încă.

misogin

sursă foto: pinterest.com

La micul dejun, poartă o conversație minimalistă și neapărat într-un limbaj ostentativ, pentru că el este, ați ghicit, cu mult deasupra nivelului intelectual al partenerei, pe care se simte dator s-o educe cu orice prilej. Nu e un secret pentru el că femeia are abilități, nu calități, fiind oricum limitată la perimetrul casei și al biroului în care își îngroapă frumusețea, având un job „de doi bani”. Niciodată nu strânge masa și nu trage scaunul la locul lui, pentru că, nu trebuie să repet, intră în atribuțiile partenerei. În fișa nescrisă a postului ei. Până când ea deretică, (prea) preocupată să facă față cu brio acestei nobile îndeletniciri (așa cum făcea mama lui, replică pe care probabil o aude de foarte multe ori), el se transformă într-un individ tras la patru ace, pomădat și frezat fir cu fir, gata de aventura urbană. Își va lua rămas bun din vârful buzelor, pentru că în postura de acum nu își mai poate îmbrățișa partenera, pentru că miroase a mâncare și e udă/murdară pe mâini de detergent de vase. El nu zâmbește, face grimase. Fără doar și poate, misoginul are această versatilitate, el se va schimba brusc din irezistibil în nesuferit și din nesuferit în irezistibil. Pleacă în trombă, fără să întoarcă privirea. De ce și-ar șifona cămașa Dolce&Gabbana? Egotism.

În trafic, misoginul e în elementul său. O femeie la volan e cel mai tâmpit lucru care i se poate întâmpla. O femeie la volan e o erezie. Toate circulă prost, încet, au pretenția să li se acorde prioritate, vor să iasă confortabil din parcări sau să parcheze fără să atragă priviri malițioase, iar, mai nou, numărul lor crește îngrijorător. Dar el are la îndemână claxonul, semnalizarea, faza mare, pedala de accelerație pe care calcă ostentativ când e depășit „cu tupeu” de vreo femeie, expresiile ironice, degetul din mijloc și câteva gesturi prin care își transmite întregul dispreț. Nu înjură ca un birjar, e mai subtil, mai liminar, dar constant în grobianism.

Misoginul pe care l-am imaginat nu lucrează ca subordonat unei femei nici să-l pici cu ceară. Dacă o femeie excelează, întrecându-l  profesional, se simte demoralizat, deși, în cazul unui bărbat, va fi în stare să trateze obiectiv situația. Inconștient, va trata femeile în mod diferit la locul de muncă sau în alte situații, judecând aspru anumite comportamente ale colegelor sau prietenelor, de altfel trecute cu vederea bărbaților. Femeile de la locul de muncă nu îl interesează, pentru că sunt pe teritoriul lui, așadar nu prezintă interes. Va trebui să găsească în altă parte un centru de interes demn să-i atragă privirea, de obicei în sfera femeilor care, la rândul lor, au o doză de misoginism apropiată de a lui. Adică se simt și se arată, fără niciun fel de reținere, superioare celorlalte colege, pentru că ele nu prea au prietene, fiind unice în propriii ochi. Dar despre genul acesta, în alt articol.

Ei se potrivesc cel mai bine, pentru că au un numitor comun pentru care merită efortul conjugat: minimalizarea „sexului slab”. Făcuți parcă de aceeași mamă, își vor consolida relația printr-un egoism care permite fiecăruia să se mențină pe piedestalul individual. Chiar dacă ajung la despărțire, niciunul nu va suferi, pentru că fiecare se crede deasupra celuilalt. Ca și în viața intimă, atâta timp cât nu se privesc în ochi. Pot duce relații poligame, pentru că e dreptul lor, nefiind constrânși să accepte vreo restricție. Oricum, femeia de acasă îl așteaptă cu cina, nici prea caldă, nici prea rece, ca pentru lighioanele Sfintei Vineri. N-o să se supere, desigur, dacă el a mâncat în oraș cu prietenii, sau a venit la oră târzie, când masa pusă de câteva ore arată ca un mort pe catafalc, pavoazată, dar rece.

Seara domestică a unui misogin nu are nimic din plăcerile pe care un cuplu altădată îndrăgostit și le oferă reciproc. Intimitatea e ori o datorie de care se achită corect și fără implicare, ori un prilej de a-i demonstra partenerei că el conduce nu numai casa, familia și mașina, ci absolut tot. Stă și așteaptă, iar dacă are inițiativa, optează  întotdeauna să stea deasupra, de unde poate controla orice mișcare. De multe ori, adoptă poziții în care femeia se poate simți penibil și niciodată nu se preocupă de starea sau de dorințele ei. Nu există preludiu, iar postludiul e un moft. La sfârșit, s-ar putea să aibă impulsul de a plăti, dar se abține.

Cum recunoaștem un misogin autentic, oricât ar disimula? Câteva soluții, pe fast forward:  petrecem o zi în familia lui, neapărat în compania mamei, pentru că ea dă ora exactă; suntem atente la ceas, când ne dăm întâlnire; mergem cu mașina la o plimbare prin oraș, la oră de vârf; îl rugăm să ne aducă la pat micul dejun, pentru că ne doare capul; să nu uite înghețata, cartea din ultimul raft al bibliotecii, udatul florilor, plimbarea cu cățelul sau schimbarea lădiței cu nisip a pisicilor, cumpărăturile, praful care ne creează alergii etc. Mai important decât orice, nu ne îndrăgostim și nu ne grăbim să ne căsătorim. Și dacă toate acestea încă nu v-au convins, am încălecat pe-o șea și m-am dus la altă masă. Că nu mă lasă sufletul să tac. 🙂

Guest post by Baby

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Și de-o fi să nu te mai întorci, trăiește frumos!

Sunt mici. Dar mulți. Foarte mulți. Prea mulți…

Nu eşti mort?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,478 views

Your tuppence

  1. Valentina / 2 February 2018 15:04

    La asta cu suferință lunară a femeii m-am gândit de multe ori si mi se parea mai avantajos sa fiu mascul.Am făcut un calcul si mi-a iesit urmatoarea socoteala: La mine tine 3 zile, debit mare.Ca mascul trebuie sa ma rad de 2 ori pe săptămână x4 si la cata lene am uneori in mine, sigur era barba până la pământ.Ciclul macar vine singur si daca ai lene, el curge in continuare, nu trebuie sa te scoli din pat.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Valentina / 1 February 2018 17:09

    Eu stiu ca persoanele de sex feminin pot fi misandre, nu misogine.Un barbat uneori devine misogin pentru ca i se da posibilitatea asta.Eu, spre exemplu, la munca a venit seful si mi-a spus:Ti-ai lasat cana de cafea, langa chiuveta, cu apa si lingurita in ea, nespalata de 2 zile. Ti-am spalat-o eu cana!Imi zice seful sa pun hartie igienica la toaleta, la barbati.Ce crezi ca am facut?A iesit un coleg si l-am intrebat daca s-a sters cu chilotii.Acum verifica fiecare daca este hartie inainte sa se aseze pe wc. Si uite cum scade riscul ca barbatii sa devina misogini.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro