Orgoliul – prieten sau duşman?

3 September 2010

Şi cât de greu ne este să renunţăm la el? Însă, înainte de a ne răspunde, să medităm la diferitele lui măşti şi să ne amintim de câte ori ne-a ajutat şi de câte ori ne-a frustrat întâietatea pe care i-am acordat-o de bună sau ne-bună voie. Şi, cu siguranţă, veţi găsi în sertăraşele memoriei afective momentele de vulnerabilitate când l-aţi folosit drept pavăză între voi şi lume. Dar nu de puţine ori a fost vorba chiar de lumea voastră interioară, acea mare de sentimente pe care aţi ales să nu le împărtăşiţi, pentru ca ceilalţi să nu ştie ce simţiţi. Ce-aţi câştigat?

Iată în ce situaţii cred că multe dintre noi am procedat identic: n-am spus primele anumite vorbe, n-am făcut primele anumite gesturi. Din mândrie, ne-am spus. Dar de fapt era orgoliul de a fi în control, de a nu fi considerate slabe. N-am dat un telefon, n-am cedat anumitor impulsuri după o ceartă, şi ne-am angajat voluntar în lupta surdă a orgoliilor. Din care a câştigat de cele mai multe ori… singurătatea.

Aşadar, doamnele mele, este foarte important să ne permitem a fi libere! Şi, mai ales, în DOI. De ce nu ne-am lăsa atunci pătrunse de ideea de NOI – eu şi el, fără să ne temem de prejudecăţi, judecăţi, respingere, suferinţă? Să nu încercăm să părem într-un anume fel, să fim noi însene, să ne jucăm, nu să jucăm, să ne dăm voie să experimentăm, să (ne) descoperim, să simţim, să trăim! Fără teama că ni s-ar putea pune etichete nedrepte  ori că am putea auzi  sentinţe neplăcute. Amintiţi-vă doar atât: că de obicei ele sunt emise de nişte deţinători închipuiţi, deci ilegali, de adevăruri absolute. 🙂 Şi dacă aţi făcut toate acestea şi totuşi relaţia nu a mers, măcar nu veţi putea da vina pe orgoliul personal. Iar acesta este un mare câştig pentru liniştea voastră.

Toate cele bune!
Jeni Chiriac



Citiţi şi

Bravo, ai fost și tu deșteaptă o dată în viață!

Nu încă

Mă săruți cu frică sau cu bucurie că mă vezi?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Ana / 4 September 2010 10:11

    Pain is temporary, pride is forever 🙂

    Reply
  2. Dora / 3 September 2010 13:21

    Multumim! L-am considerat dusman…si ma lupt cu el sa nu se faca prieten cu mine… Voi continua asa, mi-ai confirmat ca aveam dreptate in alegerea mea, …chiar impotriva “presiunilor” sociale… 🙂

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro