“Pacienta tăcută”, primul roman al lui Alex Michaelides, este văzut drept thrillerul anului 2019.
Cartea este scrisă, cu subtilă măiestrie, la persoana întâi. Alegând acest stil, autorul a creat un labirint emoțional în care cel rătăcit este de fapt cititorul. Confesiunile alternative ale personajelor principale stârnesc empatie, revoltă, acceptare, nevoia de a înțelege și chiar dorința zadarnică de a schimba cursul poveștii, cu toate că încă din primele pagini zarurile destinului nefast fuseseră deja aruncate.
Alicia Berenson, o tânără pictoriță de succes, frumoasă și vulnerabilă, este acuzată că și-a ucis soțul împuşcându-l de cinci ori în față. Marcată de o istorie personală lipsită de iubire și plină de abuzuri, Alicia își găsise fericirea alături de soțul său, Gabriel, un fotograf celebru. Viața lor părea perfectă: un tablou al armoniei, o fotografie a iubirii împărtășite. Ce a putut frânge atât de brutal acest echilibru? Întoarsă cu greu la viață după tentativa de sinucidere la care recursese în noaptea înfăptuirii crimei, Alicia alege tăcerea. Își semnează ultimul mesaj, un autoportret cu numele Alcesta. Pentru cunoscători. Pentru toți ceilalți, crima și tăcerea au fost doar semne de alienare mintală.
Theo Faber, un psihoterapeut amprentat de o copilărie nefericită și captiv într-o căsnicie în care mai rămăsese numai jumătatea lui de iubire, încearcă după șase ani să lămurească misterul Aliciei-Alcesta. Încearcă să o înțeleagă, ajutând-o pe ea să se ajute pe sine. Încearcă să o facă să renunțe la tăcere… “Și ea, de ce a rămas acum fără glas?”.
Trebuie să fii grec la origine, să fi studiat literatura engleză la Cambridge și să fii scenarist în America pentru a avea priceperea și îndrăzneala creativă de a țese o intrigă modernă pe structura deja perfectă a unei tragedii antice.
©Lord Frederic Leighton, Hercule luptându-se cu moartea pentru trupul Alcestei
Alcesta este una dintre cele mai frumoase povești de dragoste ale lumii*. Scrisă de Euripide cu 400 de ani înainte de Hristos, Alcesta este numele durerii nesfârșite, când cel iubit se iubește pe sine mai mult, sacrificându-te. Alcesta este pecetea gestului Aliciei. Alcesta este definiția tăcerii.
Dansul confesiunilor, în lumi aparent paralele, este amețitor. Personajele secundare, atent conturate şi îndepărtând cititorul de adevăr, nu fac decât să-l lege afectiv și mai puternic de cei doi, pacientă și terapeut, ei înșiși legați de fire nevăzute și, mai ales, de asemănări de destin.
Citiţi şi “Oraşul fetelor” de Elizabeth Gilbert, cartea verii 2019
Ce se întâmplă când te apropii prea mult, când vrei să înțelegi ceea ce poate trebuia să rămână neînțeles? Când vrei să-i dai glas Alcestei după 2500 de ani? Ruperea tăcerii poate vindeca sau poate ucide?
Deși finalul este cu totul neașteptat și proiectează o lumină nouă asupra întregului roman, aș fi vrut ca autorul să-și iubească mai mult personajele.
Dar scriitorul este suveranul operei sale. Are drept de viață și de moarte asupra caracterelor create, oricât de tare le-ar iubi cititorul. Cât de mult alege să le sacrifice pentru încă o întorsătură de situație ține strict de viziunea sa literară, de dorința sa de a surprinde, de dorința sa de a epata, de construcția sa interioară.
Euripide a lăsat piesa de teatru cu final deschis, făcându-ne pe noi să alegem Calea, fiecare după măsura personală a înțelegerii și a puterii de iertare. Au trecut 2500 de ani. Aceasta este universalitatea de timp şi de spațiu.
Însă Alex Michaelides alege pentru noi. Şi are succes. Acum.
Reinterpretând mesajul cutremurător al tragediei antice Alcesta pe structura unui scenariu captivant și ingenios alcătuit, autorul Alex Michaelides a construit, cu certe abilități literare, un thriller aspirant la locul întâi în topul de gen al acestui an. Apoi, cu priceperea meseriei sale de bază, scenaristul Alex Michaelides își va dezbrăca romanul de haina elegantă a cuvântului scris şi, păstrând replici memorabile, va da lumii un film cu un ecou răsunător, cel puțin egal cu al cărții.
Aceasta este rețeta celebrității în secolul XXI: carte și film, ardere intensă, devastatoare, în cuvinte și imagini?
Guest post by Delia Cristina Miron
*Alcesta – Fiica lui Pelias, regele din Iolcos, şi soţia lui Admetos, care a cucerit-o cu ajutorul lui Apollo. Acesta a făcut în aşa fel încît eroul să depăşească anevoioasa încercare pe care i-o impusese tatăl fetei, şi anume aceea de a înjuga la carul de nuntă două animale duşmane între ele, cum sînt leul şi mistreţul. Însă, uitînd să ofere o jertfă Artemisei în ziua nunţii, Admetos şi-a atras mînia zeiţei. Mulţumită lui Apollo, Artemis s-a potolit. Moirele, prezente la banchetul regal, au fost îmbătate şi determinate mai întîi să prelungească viaţa regelui, iar mai apoi să-i promită un dar de nuntă cu totul aparte; astfel, el avea să devină nemuritor, dacă altcineva (tatăl, mama sau soţia sa) s-ar fi oferit să moară în locul său.
Ziua fatală s-a apropiat; Apollo a părăsit curtea lui Admetos, iar Moartea a venit să-şi ceară victima. Însă nimeni din casă nu s-a oferit să-şi sacrifice propria viaţă pentru tînărul suveran: nici bătrînul său tată, nici mama sa, la rîndul ei înaintată în ani. Numai Alcesta a fost gata să se ofere ca jertfă. Dar, în timp ce ea îşi lua rămas–bun de la soţ şi de la copii, la curte şi-a făcut apariţia Heracle, care se îndrepta spre casa lui Diomede, unde avea să se ocupe de una dintre muncile sale. Casa răsuna de plînsete funebre, însă, pentru a nu-şi întrista oaspetele, Admetos nu i-a spus ce se întîmplă. Eroul şi-a dat seama de adevăr atunci cînd a văzut-o pe Alcesta îndepărtîndu-se şi nu a ezitat să i-o smulgă Morţii. Acest episod este povestit cu nuanţe diferite, în funcţie de autori: cînd este pomenită lupta corp la corp a lui Heracle cu Moartea, cînd înşişi zeii subpămînteni o eliberează pe Alcesta, surprinşi fiind de o victimă atît de tînără. (sursa)
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Ce faci când te lovește o iubire interzisă?
Doctoratul nu mi-a adus respectul pe care l-am câștigat când mi-am cumpărat un Mercedes-Benz
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
