Păpuşa nou-născut(ă), micul terapeut sinistru

Andreea Petrescu

13 November 2012

Generaţia de păpuşi din ziua de azi (nu mai e ca pe vremea mea, maică…) e ceva mai diferită, mai concretă şi mai aproape de realitate decât cele din trecut. Bine-bine, nu vorbesc de generaţia cea mare, dominantă, căci magazinele sunt pline-ochi de drăgălăşenii, ci de una „de nişă”, în care adulţii şi-au băgat frumos coada şi experienţa, întru a crea cópii după copíi. Iar rolul pe care acestea îl joacă e undeva la graniţa dintre distractiv şi serios.

Îmi amintesc cât de mult îmi doream în copilărie o păpuşă care să semene cu un bebeluş. Să nu aibă mult păr, corpul să-i fie moale, cât să poată fi strânsă la piept, şi să vină obligatoriu însoţită de un accesoriu – fie o suzetă, fie un biberon, fie un deget potrivit perfect după foma buzelor. Nu ştiu în ce îşi avea originea atracţia mea faţă de păpuşile-bebeluşi, dacă era o curiozitate de copil sau vreo lege înscrisă în genele feminine, cert e că, aşa cum aveau grijă producătorii de jucării să ilustreze realitatea pe atunci, micuţele replici aveau trăsături angelice care te atrăgeau ca un magnet. Ai fi strâns toată ziulica în braţe corpul cel mic, l-ai fi pupat şi învelit ca o mamă grijulie, chiar dacă nu te ducea imaginaţia mai departe, până la a ţi-l închipui viu.

Dar pentru că moda se schimbă, inclusiv când vine vorba de jucării, iată că s-a răspândit în zilele noastre o practică pe care nu am mai categorisi-o aşa uşor drept „pupabilă, giugiulibilă, alintabilă”, sau cum mai spunea cântecul. Vorbim de „reborn dolls”, adică de replici fidele ale copiilor proaspăt ieşiţi din pântece, pe care creatorii lor se străduiesc să le facă pe cât posibil să semene cu realitatea. Hobby-ul a apărut cândva prin anii ’90, ca astăzi să le aducă „născătorilor” chiar şi mii de dolari per bebe. Rezonabil, având în vedere că durează luni în şir să creezi o astfel de păpuşă din vinil.

Partea interesantă, dincolo de procesul de fabricaţie şi de faptul că producătorii de păpuşi-nou-născute s-au reunit într-o asociaţie internaţională (The International Reborn Doll Artists), este utilitatea păpuşilor. Oricât de ciudat ar suna, o mare parte dintre ele au ca scop alinarea unui dor sau vindecarea unei traume – aceea a pierderii unui copil sau a imposibilităţii de a deveni mamă. Asta cu atât mai mult cu cât unele păpuşi pot fi făcute să semene cu prunci născuţi prematur.

 Practic, pentru a crea o astfel de păpuşă este nevoie ca una obişnuită să fie modificată. Sau, dacă un creator vrea să se ocupe personal de proces, poate să cumpere o trusă în care să aibă la dispoziţie părţi ale corpului, diferite forme ale feţei şi ustensile de „machiaj”. Culoarea pielii, forma ochilor sau cantitatea de păr pot fi alese dintr-o gamă destul de largă de opţiuni, iar greutatea bebeluşului (inclusiv diferenţa cap-corp) poate fi şi ea imitată perfect. Şi, ceea ce adaugă acel plus de sinistru întregului proces, păpuşii îi pot fi ataşate diverse dispozitive care să imite bătăile inimii sau scâncetele şi, în cazul celor „născuţi” prematur, chiar un incubator şi aparate de respiraţie artificială. Ca să nu mai vorbim de certificatul de naştere de care micuţii vin însoţiţi la achiziţionare.

În caz că vă întrebaţi, nu, marile magazine nu vor să audă nici în ruptul capului de aceste creaţii, tocmai pentru că ele imită atât de bine realitatea încât, de la un punct înainte, devin de-a dreptul respingătoare. Iar la modul cel mai serios vorbind, sunt absolut convinsă că, mică fiind, aş fi urlat ca din gură de şarpe dacă aş fi găsit aşa ceva sub bradul de Crăciun şi nici acum nu bag mâna în foc că aş reacţiona altfel. Cât despre rolul lor în a vindeca mamele de suferinţa pierderii unui copil, majoritatea psihologilor spun că nu recomandă o astfel de substituţie, tocmai pentru că ea se poate transforma din sprijin în obsesie. Cu toate acestea, se pare că păpuşile s-au dovedit eficiente în tratarea simptomelor Alzheimer-ului şi în ameliorarea efectelor singurătăţii, în special asupra bătrânilor.

Probabil că e şi asta o chestiune de gust care nu se discută sau de faptul că oamenii încearcă să găsească rezolvări noi la probleme delicate. Cum vi se pare ideea de a crea păpuşi prea-reale? Ar trebui să ieşim din tiparele deja cunoscute şi să facem loc unui strop de bizar în viaţa noastră?



Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,965 views

Your tuppence

  1. Doi bărbaţi s-au oferit să simtă durerile facerii | Catchy / 19 January 2013 21:34

    […] unuia chiar curajul de-a continua. Celălalt a rezistat până la final, când i s-a adus și o păpuşă pentru ca experiența “maternității” să fie cât mai veridică. Șocat şi de ce […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro