Paradoxul vremurilor noastre

21 May 2023

Textul de mai jos i-a fost atribuit pe internet și lui Octavian Paler, și lui George Carlin, și lui Dalai Lama, și unui elev fără nume de la Columbine High School, după un atac armat, și chiar și unui Anonim. De fapt, eseul “Paradoxul vremurilor noastre” îi aparține lui Bob Moorehead, fost pastor al Bisericii Creștine Overlake din Seattle și a apărut în 1995 în “Words Aptly Spoken”, o colecție de rugăciuni, omilii și monologuri.

Tristețea regelui, Henri Matisse

“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem
clădiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrăzi mai largi, dar minți mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai puțin;
cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puțin.

Avem case mai mari și familii mai mici,
mai mult confort, dar mai puțin timp.
Avem mai multe studii, dar mai puțină minte,
mai multe cunoștințe, dar mai puțină judecată,
mai mulți experți și, totuși, mai multe probleme,
mai multă medicină, dar mai puțină stare de bine.

Bem prea mult, fumăm prea mult,
cheltuim prea nesăbuit, râdem prea puțin,
conducem prea repede, ne enervăm prea tare,
stăm treji până prea târziu, ne sculăm prea obosiți,
citim prea puțin, ne uităm prea mult la televizor și ne rugăm prea rar.

Ne-am înmulțit averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar și urâm prea des.
Am învățat cum să ne câștigăm existența, dar nu și o viață.
Am adăugat ani vieții și nu viață anilor.

Am ajuns pâna la lună și înapoi, dar avem probleme
să trecem strada pentru a-l cunoaște pe noul vecin.
Am cucerit spațiul cosmic, dar nu și interiorul nostru.
Am făcut lucruri mai mari, dar nu lucruri mai bune.

Am curățat aerul, dar am poluat solul.
Am descompus atomul, dar nu și prejudecățile noastre.
Scriem mai mult, dar învățăm mai puțin.
Plănuim mai multe, dar realizăm mai puține.
Am învățat să ne grăbim, dar nu și să așteptăm.

Am construit mai multe calculatoare să stocheze mai multe informații,
să producă mai multe copii ca niciodată,
dar comunicăm din ce în ce mai puțin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor și ale digestiei lente,
ale oamenilor mari și caracterelor meschine,
ale profiturilor rapide și relațiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile în care avem două venituri, dar
mai multe divorțuri,
case mai frumoase, dar cămine destrămate.

Acestea sunt vremurile călătoriilor rapide,
ale scutecelor de unică folosință,
ale moralității de doi bani, ale aventurilor de-o noapte,
ale corpuri supraponderale și ale pastilelor care îți induc orice
stare, de la bucurie, la liniște și la moarte.

E vremea în care e mult în vitrină și nimic în depozit.
Vremea în care tehnologia îți poate aduce această
scrisoare și vremea când tu poți decide fie să împărtășești această perspectivă, fie să o ștergi.

Amintește-ți să petreci timp cei pe care-i iubești,
pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate.

Amintește-ți să-i spui o vorbă bună celui care se uită în sus la tine cu admirație, pentru că acea persoană mică va crește curând și va
pleca de lânga tine.

Amintește-ți să-l îmbrățișezi cu dragoste pe cel de
lângă tine, pentru că aceasta este singura comoară pe
care o poți oferi cu inima și nu te costă nimic.

Amintește-ți să-i spui “te iubesc” partenerului și
persoanelor pe care le îndrăgești, dar mai ales să crezi ceea ce spui.
O sărutare și o îmbrățișare vor alina durerea atunci
când vin din adâncul sufletului.

Amintește-ți să-i ții pe cei dragi de mână și să
prețuiești acel moment pentru că într-o zi acea
persoană nu va mai fi lângă tine.
Fă-ți timp să iubești, fă-ți timp să vorbești și fă-ți
timp să împărtășești gândurile prețioase pe care le
ai.

Și amintește-ți mereu: viața nu se măsoară în numărul de respirații, ci în momente care ne taie respirația.”

 

Varianta originală:

The paradox of our time in history is that
we have taller buildings but shorter tempers,
wider Freeways, but narrower viewpoints.
We spend more, but have less;
we buy more, but enjoy less.

We have bigger houses and smaller families,
more conveniences, but less time.
We have more degrees but less sense,
more knowledge, but less judgment,
more experts, yet more problems,
more medicine, but less wellness.

We drink too much, smoke too much,
spend too recklessly, laugh too little,
drive too fast, get too angry,
stay up too late, get up too tired,
read too little, watch TV too much, and pray too seldom.

We have multiplied our possessions, but reduced our values.
We talk too much, love too seldom, and hate too often.
We’ve learned how to make a living, but not a life.
We’ve added years to life not life to years.

We’ve been all the way to the moon and back, but have
trouble crossing the street to meet a new neighbor.
We conquered outer space but not inner space.
We’ve done larger things, but not better things.

We’ve cleaned up the air, but polluted the soul.
We’ve conquered the atom, but not our prejudice.
We write more, but learn less.
We plan more, but accomplish less.
We’ve learned to rush, but not to wait.

We build more computers to hold more information
to produce more copies than ever,
but we communicate less and less.

These are the times of fast foods and slow digestion,
big men and small character,
steep profits and shallow relationships.

These are the days of two incomes but more divorce,
fancier houses, but broken homes.

These are days of quick trips, disposable diapers,
throwaway morality, one night stands,
overweight bodies, and pills that do everything
from cheer, to quiet, to kill.

It is a time when there is much in the showroom window and
nothing in the stockroom. A time when technology
can bring this letter to you, and a time when you can choose
either to share this insight, or to just hit delete.

Remember, spend some time with your loved ones,
because they are not going to be around forever.

Remember, say a kind word to someone who looks up
to you in awe, because that little person soon
will grow up and leave your side.

Remember, to give a warm hug to the one next to you,
because that is the only treasure you can give with
your heart and it doesn’t cost a cent.

Remember, to say, “I love you” to your partner and
your loved ones, but most of all mean it.
A kiss and an embrace will mend hurt when it comes
from deep inside of you.

Remember to hold hands and cherish the moment
for someday that person might not be there again.
Give time to love, give time to speak!
And give time to share the precious thoughts in your mind.

And always remember, life is not measured by number of breaths we take, but by those moments that take our breath away.”

Bob Moorehead, Words Aptly Spoken



Citiţi şi

Cele 5 limbaje ale iubirii

Peste jumătate dintre adulți se simt deprimați de Crăciun. Cercetătorii recomandă auto-recompensa

O călătorie

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
Tag-uri: , ,

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro