Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Paștele meu

17 April 2020

De Paște, învie tânărul Iisus, fiul Mariei cea căsătorită cu tâmplarul Iosif, din îndepărtatul ținut al Betleemului și Nazaretului.

Cuprinse de acest straniu eveniment al minții, familiile se strâng la un loc să se mai vadă o dată, să se îmbrățișeze, să se roage, să mânânce, să bea vin și să știe unii de alții.

Dar eu aș fi infinit mai fericit dacă, înainte cu o zi sau două de Paștele acesta, ar mai exista un Paște.

Paștele meu.

Un Paște al meu, personal în care, chiar aici în sufrageria mea, să îmi învieze ai mei.

Să învieze, adică, mama, și să se așeze pe fotoliu de lângă fereastră, unde stătea de fiecare data când croșeta macrameuri; să învieze bunica și bunicul de la Ibrianu, veniți de la câmp, mirosind încă a clăi de fân și animale de povară, și să se așeze lângă mine pe canapea: să învieze bunica de la Cazasu, venită de la piața din Brăila, unde se opintea cu găleți pline ochi cu vișine culese din pomii din curte, și să se așeze pe celălalt fotoliu, de lângă ușă, ca să-și numere banii înnodați în batistă.

Citiți și MAMA – Învierea ei

Să învieze și unchiul Aurel, paznic de câmp, care, fără să știe mama, mă lua cu el la vânătoare de rațe sălbatice pe lacul de la Amara și mă speria cu pocnetul puștii. Și să mai învieze și unchiul Dobre, care îmi dădea bicicleta să mă plimb cu ea pe ulițele noroite ale satului până mă făceam pe haine tot una și cădeam lat de atâta dat din pedale.

Și, aici în sufrageria mea, îmbrăcați în haine de sărbătoare, să stăm cu toții la masă, vorbind care mai de care mai mult și mai tare.

Să ni se întretaie poveștile pe deasupra mesei și să ni se amestece vorbele într-o poveste mare a neamului meu, care să umple sufrageria. Mama să ne pună ciorba cu polonicul în farfurii, iar bunica de la Ibrianu să taie mămăliga cu ața și să o împartă la fiecare, așa fierbinte și aburindă.

Și pe deasupra mesei să ciocnim unii cu alții ouă roșii, ca și cum în fiecare din ouăle ciocnite am fi ascunși chiar noi, toți cei de acolo, ghemuiți fiecare în oul lui ca într-un pântec proaspăt de femeie, așteptând nerăbdători să ne spargă cineva coaja ca să ne naștem în lumea asta, tineri și frumoși, din nou.

Puteți să vă împrieteniți cu autorul aici sau să aflați mai multe despre el aici

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

În viața asta, adevărata bucurie o simți după o mare durere

Înălțarea Domnului – peștele și mierea

Cum să-i putem ierta pe cei ce ne greșesc, dacă nu ne putem ierta pe noi?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Diana / 17 April 2020 15:05

    Ce scriere frumoasa!

    2
    0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro