Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Pe bune, frigidă nu sunt!

1 July 2019

Bucuriile și tristețile mele (cu precădere acestea din urmă) au savoare de frigider, fiindcă în toate sfârșesc holbându-mă ca mine la poartă nouă spre ce adăpostește numitul obiect de uz casnic, pentru ca apoi (cu o perseverență pe care nu o am deloc în situații de viață ce ar reclama această virtute) să devastez hulpavă tot ceea ce deţine, oricât de vag, calitatea de comestibil.

Știu explicația psihologică a acestui asediu în cazul durerii: iluzia că umpli un gol afectiv; conștientizez inutilitatea, dar nu mă pot opri. Voința devine spectator și-și ițește capul dintre ciocolată și ardeiul iute, ori se ascunde după ciorba cea de toate zilele a românului, trăgând cu ochiul la iaurt, la friptură. Nu e deloc pretențioasă, acceptă orice!

Așa se face că, dincolo de frământări mai mult sau mai puțin sterpe, frigiderul își ocupă locul de seamă în curgerea diurnă și nocturnă, devenind tovarășul compulsiunii mele cea de toate unitățile temporale.

Citiţi şi Şi te tot întrebi dobitoceşte “de ce”

Și cum el păstrează multe dintre elementele adăpostite în stare de utilizare, tinde și subsemnata să păstreze toate rănile pe care viața sau ea însăși le-a produs. Când nu sunt răni, măcar de-o zgârietură să pun! Egocentrism, orgoliu, masochism? Oricare dintre variante e posibilă, poate fi chiar o combinație cu proporționalități variabile, din care nu scapă nici spiritul (zbuciumat de “de ce”-uri adesea futile… hm, oi fi ales întâmplător termenul sau sonoritatea lui m-a tentat?), nici carnea (din ce în ce mai împănată, după cum întâlnirile mele alimentare devin mai frecvente).

Nu puteam să fac și eu o pasiune pentru aspirator (m-ar ajuta să ard calorii sau… siguranțe!) ori pentru mașina de spălat (am văzut eu în niscaiva pelicule că poate oferi deschideri interpretative)? Nici gând. Trebuia să fie frigiderul. Și, pe bune, frigidă nu sunt!

Guest post by Isabela

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Femeia care nu țipă noaptea în pat, țipă ziua în bătătură

Se vede cu altcineva

Viața le-a făcut cadou după 50 de ani poza de când s-au cunoscut și nu s-au mai despărțit

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,115 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro