Pentru tine mint, înșel, trădez, ucid…

Ioana Duda

13 April 2016

Pentru tine mint, înșel, trădez, ucid încrederi. Pentru tine am venit. Mai mult decât pentru ea. Am trădat-o în seara aia. Mi-am trădat un vis. De ani visam să o văd. Să o ascult. Să mă pierd prin ea.

Și, în seara aia, când mi s-a dat, de bună voie, nu mă gândeam decât că vreau să ajung acasă, la tine, să ne punem în pat și să mâncăm tocăniță de pipote și inimi. Poate chiar și ale noastre le-am fi amestecat un pic. Ne-am fi amestecat unul într-altul și mie, în sfârșit, mi-ar fi cântat în cap vocea ei, sfâșiată, urlând o durere de inimă spaniolă. Și aș fi auzit cu adevărat chitara, cum îmi legăna creierii și mi-i electrocuta. Pentru că le-am luat cu mine, în seara aia. Să le pot trăi cu tine, pe când aș fi venit acasă. Doar așa mă mai pot bucura de visurile mele împlinite: dacă ți le împărtășesc.

iubiți

Și habar nu ai. Ți-am spus cât îmi doream să o văd pe Maria Răducanu. M-am pregătit ca o mireasă, pentru seara aia. Eram toropită de căldura zilei, cu mintea sfărâmată de zgomotul orașului mișcător. Prea mișcător. Ca să nu înnebunesc, mi-am cumpărat o pereche de balerini. Colorați. Că îmi era dor de poezie. Iar culorile, știm bine, sunt esență de poezie. Și am venit acasă. Frenetică. Emoționată. Mi-am luat rochia vișinie, cu dantelă la gât. Cea mai frumoasă. Pentru că Maria, cu vocea ei care mă cutreieră, așa mă merită: emoționată, simplă, frenetică, înnebunită de dorul ei.

În pauză m-am ascuns după un stâlp și am ascultat îndrăgostiți cum își șopteau vorbe pe care nici măcar ție nu am de gând să ți le spun. E dragostea lor. Nu am dreptul. Și mă gândeam la tine. Și la Maria. Și îmi era dor. De senzualitatea vocii ei. Cât aș vrea să am și eu vocea ei, să îți șoptesc că te iubesc. Mereu. Mereu. Dacă ți-aș spune asta cu vocea Mariei, sigur ai înțelege.

Când s-a terminat concertul, m-am simțit pierdută. Dar mereu mă simt așa în orașul ăla mare, prea mare pentru mine care am doar 1,60 și-s așa de fragilă. Mă simțeam pierdută și pentru că fusesem în muzică. Și dintr-odată s-au aprins luminile, lumea a început să vorbească tare, prea tare și aș fi vrut să mă întorc. Nu la tine. Era prea devreme. În vocea ei și în notele chitarei care îmi cântase toate dorurile, tristețile și iubirile. 33 de ani în două ore. Ce simplu poate fi!

Și nu puteam să mă întorc la tine așa, neîntreagă. Eram încă a lor. Dar îmi erai prea dor. Așa că am închis ochii și am început să îți amușin pielea, în gând. Am făcut-o de atâtea ori, încât îmi e îndeajuns o fracțiune de secundă pentru a-ți recunoaște parfumul, în mine.

Când am urcat în taxi, mirosea deja a tocăniță de inimi. Ale noastre. Din urechea stângă, se rostogolea pe obraz vocea Mariei.

Pe Ioana o găsiți toată aici.



Citiţi şi

„Le Nuage Parfumé” de Cartier – 20-23 octombrie, Palatul Tokio, Paris

Se născuse zeiță

„Honey, o să fie bine!” N-a fost!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,211 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro