Am să vorbesc ca o puștoaică care înțelege (puțin mai bine decât restul lumii) prin ce treceți – nici prea pompos, nici prea coerent, dar din suflet. Am trecut și eu, în ultimele 9 luni, prin toate stările posibile, prin toate întrebările fără răspuns și grijile unei mămici care urmează să-și crească singură copilul.
Acum e puțin trecut de miezul nopții, iar bebe doarme liniștit lângă mine, molfăindu-și din când în când țâțica și chițăind periodic de fericire. Și eu mă uit la el (uneori mă holbez ore în șir) și mă simt cu adevărat fericită. Mă uit la el și îmi dau seama că orice problemă se poate rezolva, că 99% dintre problemele pe care credeam că le am nu există și îi mulțumesc lui Dumnezeu (sau oricărei forme superioare care a fost alături de mine) pentru tot – exact așa cum e.
Am început cu sfârșitul, pentru că e important să fiți conștiente de un lucru: orice s-ar întâmpla, o să fie bine, iar singurul lucru care contează cu adevărat e ca voi să fiți sănătoși.
Am observat că am venit programate să credem că putem avea o familie numai dacă avem un bărbat, orice bărbat, indiferent cât ne e de toxic. Să credem că un copil nu poate crește armonios fără donatorul lui de spermă, să ne fie rușine că nu ne vrea bărbatul etc. Mai apoi, urmează extrema în care ne transformăm în “eroine” care nu mai au nevoie de niciun bărbat, care cred că pot înlocui energia masculină din familie și refuză orice ajutor din exterior, ca să rămână imaginea unei martiro-eroine perfecte.
Citiţi şi Mamă singură și fericită, se poate?
Adevărul e că… tot ce am enumerat mai sus nu contează și nu-mi doresc să vorbesc despre tiparele de mămici singure sau despre griji și probleme. Vreau doar să vă asigur că nu e nimic rău în a fi mamă singură. Că tu, mamă, nu ai cum să greșești indiferent de ce alegi sau în ce situație te găsești, decât dacă ești nefericită. Singura ta unitate de măsură pentru binele din viața ta și a copilului tău e bucuria ta.
Hrănește-ți sufletul cu toate soiurile de bucurii, oricât de mici, iar sufletul tău va avea grijă ca tot ce te înconjoară să se alinieze bucuriei tale. Acceptă-te pe tine așa cum ești (mai ales cu ce crezi tu că ți-s defecte), iubește-te și iubește-ți viața. Nu există mai bine sau mai rău, există doar ce ești și ce ai în prezent. Conturează-ți viitorul prin bucuria prezentului și promit că vei găsi, poate, mai mult decât ai îndrăznit să îți imaginezi 🙂 Și nu uita să accepți ajutorul şi dragostea oamenilor din jurul tău. Nu ești singură.
Fiți fericite! Curajoase și puternice sunteți deja.
Guest post by Ioana Pană
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro
Citiţi şi
Dragostea nu este o permanentă stare de entuziasm
Dacă timpul nu vindecă, ci e chiar boala?
Să nu tragi de o femeie, să nu-i cerșești iubirea, să nu-i cazi la picioare…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
