Actrița britanică Emma Watson, recunoscută feministă, a stârnit o mică furtună pe internet: după ce a apărut pe coperta ediției de aprilie a revistei Vanity Fair mai mult dezbrăcată în partea de sus, imediat i s-a lipit eticheta de ipocrită și practicantă a dublului standard. De către cine? Ați ghicit, de către femei. Prezentatoarea de radio Julia Hartley-Brewer a atacat-o pe Watson cu un tweet malițios în care îi atribuie replica: “Feminism, feminism… diferențe de gen la salarii… de ce, oh, de ce nu sunt luată în serios?… feminism… oh, și priviți-mi țâțele!”
Acum, de ce ar trebui să ne holbăm la țâțele ei? Umblă ea așa pe stradă sau pe vreun covor roșu? De ce ar trebui să înțelegem că poate nu e doar un concept de prezentare, o poveste spusă de fashion editorul revistei, ci continuarea mișcării “eliberați mameloanele”? De ce nu poți fi avocatul drepturilor femeilor și în același timp să pozezi, un alt rol până la urmă, pentru o revistă glossy? De ce dintr-odată cineva își poate pierde respectul pentru întreaga ta muncă – fie ca artist, fie ca activist? De ce se simt oare tocmai femeile sunt dezamăgite? Nu cumva le scapă sensurile profunde ale mișcării feministe?
Nu știu dacă Emma a pierdut ceva la capitolul imagine, normal ar fi fost să nu se întâmpla asta și să nu aibă acum de luptat cu acest curent de negativitate. Dar dacă a câștigat cineva, acela zic că a fost Burberry, a cărui capă a lăsat prea mult la vedere. Versus celelalte două branduri – Balenciaga și Dior – care i-au asigurat ținutele pentru aceeași ședință foto derulată sub numele “Victorian rebel”. Măcar acum ați înțeles, doamnelor supărate? 🙂
Citiţi şi
Când devine feminismul prea mult?
Maria Grazia Chiuri: un ultim act poetic pentru Dior
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
