Ştii tu ce simt? Ştii tu cât de adânc a pătruns în fiinţa mea? Ştii tu că gândul despărţirii datorat unei simple neconcordanţe în orar m-a făcut să mă dau peste cap să îi simt prezenţa? Ştiu că e acolo, dar dacă ştiu că e acolo, nu e împărtăşită iubirea? O simt în paşii ce îi fac, o simt când mintea îmi spune bună dimineaţa, îmi spune mie şi ei. O simt când mă îmbrac, deja lenjeria mea este a ei… Sunt plini de atingerea mâinilor ei. Corpul meu miroase a iubirea ei şi cred că şi ea e parfumată cu iubirea mea. Ştii, aseară, când nu puteam noi vorbi, mi-a spus că am creat în lumea mea cu ea, iluzia unicităţii. De fapt, încă nu îi spun, dar mai am aşa de multe iluzii pregătite…
Mi-am propus să îi distrug orice rezistenţă, să o fac să mă iubească toată viaţa ei, până la bătrâneţe. Să îmi simtă iubirea până la marginile pământului. Să ştie că ne iubim chiar şi de devin pământ de flori. Ştiind că o doresc toată, mi-a amintit de dantela intimă a albului pur, pe care l-am atins, l-am sărutat, l-am mirosit fără să mai pot să mă opresc. De unde ştia ea că îmi doresc să o acopăr cu mângâierile mele? De unde ştia ea că am sacralizat iubirea? Spunea ea aseară că este aceeaşi fecioară suavă şi tremurândă în faţa atingerilor mele. Am aşezat-o pe pernă, cu corpul într-o parte. Lumânările iubirii încă licăreau luminiţe ce dansau în umbre portocalii pe trupul iubitei mele. Am sărutat-o în depresiunea taliei, a râs… mi-a plăcut cum a râs. Am sărutat-o din nou, însă, de această dată, am atins-o pe umeri, urcând spre chipul ce i se întorsese pentru a întâmpina mângâierea. I-am atins buzele, uşor întredeschise. M-am ridicat, am întors-o pe spate, şi-a ridicat un genunchi încercând să ascundă faptul că nu mai purta nimic pe ea. I-am atins genunchiul, coborând şerpuit spre coapse. Am atins-o, am atins… Cum a răspunsssssss…
Inima-mi bătea nebună. M-am aplecat şi am sărutat-o pe burtică şi iar a râs… Dacă ai ştii cât îmi place să o surprind cu sărutări supte puţin şi să obţin acea privire. Este ca o călătorie în Zakynthos… doar noi doi… Inima mi-a devenit vulcan, emoţiile mi-au zăpăcit busola sufletului. Mă simt pierdut irecuperabil pe Zakynthos… apa albastră şi-a trimis asistenta să ne invite la plajă şi la o baie în albastrul ei. Uşor stânjeniţi amândoi, am realizat că nu avem costum de baie şi slip. Ne privim jenaţi puţin, însă, dantela bikinilor albi de seară nu e menită să-şi amestece albul cu albastrul mării. Ne privim şi ştiam că niciunul nu va îndrăzni să se dezbrace primul. M-am apropiat şi am sărutat-o pe palma cuprinsă din prelungirea corpului… Am privit-o în ochii ei căprui şi am simţit că inima mi-o ia din nou… Am cuprins-o pe sub umeri şi am atins-o pe spate, dar nu ca să îi mângâi spatele, ci ca să îi descopăr locul unde se îmbină sutienul. Am întors-o, ea s-a împins puţin cu fundul înspre locul meu evident afectat de prezenţa ei. S-a lipit şi se mişca încet. Se unduia şi râdea. M-a cuprins cu o mână de picior şi a continuat să se mişte. Eu i-am suflat părul de pe gât, descoperindu-i ceafa pe care nu am reuşit să mă abţin să nu o sărut şi să o muşc.
I-am şoptit: Iubito, ai vrea să ne aruncăm împreună în apă? Coborând cu sărutările pe spate până la locul în care, cu o mişcare puţin stângace, i-am desfăcut sutienul, şi am sărutat spre stânga tot ce absenţa sutienului lăsa să se întrevadă. Am cuprins-o de spate şi am sărutat-o pe sâni, de unde îşi formau ei rotunjimea… i-am sărutat în timp ce mâna ei mă atingea pe umflătura boxerilor, veselă că îi poate da jos. Eram evident stânjenit şi ca să sting senzaţia, am alunecat pe spatele ei cu mângâieri şi mi-am strecurat degetele pe sub bikini, atingându-i aripioarele ce au răspuns încă de la prima mângâiere. Ne-am spus că trebuie doar să îi dăm jos… şi am făcut asta. Eram goi, ne priveam cu jenă şi interes, de sus până jos. Ne-am prins de mână şi am alergat spre valurile cuminţi şi răcoroase ale mării, lăsând în urmă stânjeneala… Ne-am iubit în apă, sărutându-ne nebuneşte.
Ştii, iubita mea era încolăcită în jurul meu, strângându-mă cu picioarele. Corpul îi aluneca din braţele mele, fin, devenind una cu apa. Abdomenul era uşor acoperit de apă, iar căuşul palmelor ei aducea valuri de atenţie asupra sânilor ei pe care îi inunda cu apă cu intenţia ca eu să îi salvez. Crezi oare că am reuşit să nu îi cuprind în mângâierile mele salvatoare? Ne-am iubit în apă mai mult timp, însă foamea a început să îşi trimită solii către burta noastră. Am ajuns la mal, puţin mai departe de locul unde ne lăsasem hainele. Fuseserăm ameţiţi de iubire. Am fugit la căbănuţa de sub stânci şi ne-am pregătit micul dejun.
Privirile noastre spuneau tot… urma să… A fost uimitor, trupurile noastre au… dar jocurile noastre preludice au facilitat o iubire plină de contopire, mişcările îşi ştiau locul… Îţi spun, a fost fantastic… Imaginează-ţi că noi locuim în lumea noastră şi facem aşa ceva dimineaţa şi seara.
Mulţumesc că mi-ai permis să îţi scriu despre iubita mea. Poţi fi geloasă, că nu există în lume cineva ca ea. O voi purta în sufletul meu până la bătrâneţe.
PS: O iubesc, înţelegi? O IUBESC! O DORESC!
Guest post by ANONIM.
Citiţi şi
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
