Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Prietenie mincinoasă, minciună prietenoasă

17 July 2019

Mereu bine dispusă, pozitivă, caldă, optimistă, descurcăreață, frumoasă, creață, aşa mi-o amintesc încă din liceu. Extrovertită, veselă, părea că lumea e a ei, şi avea o energie bună oriunde apărea. Aşa a reapărut şi în viața mea, câțiva ani după liceu. Un mercur în biroul meu. Am înnodat anii lipsă şi am început să ne construim prezentul şi viitorul.

Încet, încet, am devenit nedespărțite, surori fără surori, lumea ne asocia, ne-am educat stilul vestimentar, ne plăceau aceiaşi pantofi, aceleaşi rochii, aceleaşi genți, aceleaşi bijuterii, acelaşi parfum. Mereu vesele, traversam oraşul pentru cafeaua preferată de fiecare dimineață. Era viciul nostru, locul preferat unde ne povesteam viața, cu bune şi rele, cu tristețea noastră ascunsă că încă nu reuşeam să fim mame.

Medic fiind, a insistat pentru o programare la un specialist şi, ce credeți? Aveam amândouă aceeaşi mică problemă. După 3 luni, pe cine am sunat să-i dau vestea cu lacrimi în ochi? Pe ea! După alte 3 luni, cine m-a sunat să-mi dea marea veste? Ea!

Citiţi şi Sora mai mică

A urmat cea mai frumoasă perioadă, ne plimbam burticile generoase de la job la restaurant, la cumpărături. Mereu pe tocuri, stârnind invidia. Părea că tot binele din lume era pe umerii noştri. Ni s-au născut fetițele, continuam ieşirile zilnice, dar fără tocuri, cu scoicile în maşină, cu sticluțele de lapte. Fetele noastre erau deja cele mai bune prietene, îşi împrumutau până şi suzetele!

Ele încă mai sunt prietene…

Guest post by CCD

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Fii ca Feli!

O celulă microscopică provoacă un miracol

Cetatea dorurilor mele

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
454 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro