Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Recunosc, m-am deșteptat!

7 January 2017

Nu mi-a fost frică să mă aventurez la drum cu copiii. Chiar de când primul copil avea un anişor şi ceva. Nu mă speriau nici dimensiunile impresionante ale bagajelor şi nici lipsa confortului de acasă. Practic, aveam o casă în miniatură cu noi, în portbagaj. Hăinuţe, biberoane, caserole, lapte praf, jucărele, şerveţele, mâncărele, scutecele, cărucior, scăunel… şi lista poate continua mult şi bine. Tot ce-i trebuia juniorului, mama-magician avea la îndemnână.

Până venea vremea să mergem la culcare… Pentru că nimic nu e perfect pe lumea asta și nici părinții de bebe cei mai inteligenți într-o anumită perioadă a vieții lor, ceva tot rămânea nerezolvat: dormitul în deplasare. De teamă ca bebe să nu cadă din patul matrimonial, îl culcam între bariere ridicate din perne, iar noi dormeam mai într-o dungă, așa… și, nu o dată, cel care a căzut din pat n-a fost copilul… Apoi, cu această experiență dureroasă la activ, am decis că mai bine doarme pe jos, ca într-un țarc, înconjurat de toate păturile și obiectele necontondente posibile. Nu vă povestec cum arăta camera organizată astfel, că nu mai aveai pe unde să calci ca să ajungi, de exemplu, la… baie.

bebe-patut

Ne-am deșteptat, ca să zic așa, abia când a venit al doilea. Că doar nu vă imaginați că a continuat calvarul cu două bucăți. Și, pe lângă curajoasă, am devenit și mai informată. Soluția era doar un pătuț pliant pentru bebe şi nimic mai mult. Pe care, la început, l-am împrumutat de la o prietenă, dar apoi ni l-am cumpărat pe al nostru. Super practic, uşor de montat şi de strâns, uşor de transportat şi nici nu costă o avere.

Am continuat să călătorim și nopțile n-au mai fost un coșmar. Primul născut putea dormi acum fără probleme cu noi, iar cel mic avea locuşorul lui în pătuţul pliant, unde se simţea ca acasă. În sfârşit, nopţi liniştite pentru toată lumea și călătorii memorabile! Ceea ce vă doresc și vouă! 🙂



Citiţi şi

Tu cum gestionezi nostalgia post-vacanță?

Bhutan, Regatul Fericirii

Închide ochii să mă poți vedea

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,958 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro