Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Referendumul ipocriziei pe Facebook

7 October 2018

Nu cred că aș putea să mai găsesc vreun argument nou pentru inutilitatea acestei desfășurări de exprimare a votului și de banii aruncați pentru asta. Le-au înșirat pe toate în ultimele două săptămâni oameni pe care îi admir sau nu, persoane publice sau nu. Nu despre asta e demersul meu. Nu e până la urmă nici despre ce votezi acolo. Eu o vreau să vorbesc despre invadarea spațiului meu personal. Fie și virtual. Nu vreau să urmăresc dezbateri la TV, nu mă uit. Schimb canalul. Nu vreau să polemizez pe stradă și la supermarket, nu mă întind la vorbă. Părerea mea despre referendumul ăsta e care e, mă bucur că am în jur oameni care mi-o împărtășesc. Mi-e greu să înțeleg înverșunarea de partea cealaltă, în cele mai multe cazuri mi se pare prea mare pierdere de timp să combat. Dar cum am spus, confruntarea asta directă se poate evita.

referendum

Mă enervează însă toată preocuparea asta de pe rețelele de socializare. Da, petrec ceva timp pe Facebook. Da, am aproape 5.000 de prieteni. celor cărora le accept cererile de prietenie virtuală le analizez puțin profilul sau măcar prietenii comuni. O simplă postare mă poate face să șterg pe cineva. Nu, nu e vorba de a nu respecta părerile celorlați. Ai dreptul să crezi în ce vrei, atâta timp cât nu mă agresezi pe mine. Da, de două săptămâni fac curățenie în listă și tot mai apar mari familiști și moraliști și creștini. Și da, consider că mă jignești cu postări de acest gen, dacă vrei ca familia ta să nu arate așa, dacă vrei ca ai tăi copii să nu crească așa, du-te la vot ca să îți aperi țara. Cum naiba să ajungi să postezi că strămoșii noștri mergeau la război să își apere țara și familia și unii nu sunt în stare să meargă la secția de votare?

Da, nu am curajul să îmi asum public și să postez că e de căcat referendumul. Să-mi pun la poza de profil boicot sau stau acasă. Sunt o mamă singură, dintr-un oraș mic și prăfuit al României 2018. În care ne știm cu toții. Și, de fapt, în care nu știu, și nu o spun cu mândrie proletară, nicio persoană de altă orientare sexuală. În care eu, bugetară, aș fi apostrofată de la șeful instituției de stat până la femeia de serviciu că nu mă duc să votez da. Da, sunt frustrată de asta. Da, am dat like fiecăruia ce și-a asumat asta. Cu bun-simț și fără ură.

Și nu am să înțeleg de fel de ce majoritatea celor care stau acasă vorbesc în nume propriu, iar de partea cealaltă ești îndrumat, îndemnat și mai apoi certat și admonestat. Mi s-a luat de familia tradițională pozată în costume populare și de mesajele cu homosexualii care ne iau copiii și ne otrăvesc fântânile. Pe unii tradiționali nu îi cunosc. Nu îi mai am deja în listă. Și mai știu doar că dintre cei pe care îi cunosc s-au găsit să mă trimită să-mi apăr copiii câteva neveste acre și înșelate de ani de zile, altele fără copii, oportuniști ajunși șefi de servicii că s-au înscris în partid, consilieri locali divorțați de două ori, țepari care și-au înșelat parteneri de afaceri și țațe de bloc care înjură de cele sfinte copiii când se joacă pe afară. Îndemnul nu ajunge așa că, pe lângă, apar și ilustrații cu aceleași imagini denigratoare ce-o să se reverse asupra noastră. Nu mai pot să vă văd! Te-am scos și pe tine din listă, doamnă funcționară de la primărie, care ți-ai schimbat numele de trei ori și ți-ai schimbat acum poza de profil, spunându-mi că ai votat și să vin și eu. Cunosc și familii frumoase, cu mame de creștine sau nu, cu care am crescut, care sunt căsătorite cu același bărbat de 20 de ani și care le aduce încă flori, despre care știu cu siguranță că vor vota fără să mă certe.

Cât despre mine, sper să am vreodată curajul să-mi asum ce gândesc, că oi sta acasă ori m-oi duce. Nu aș mai fi nevoită să șterg eu din listă. Mai am ziua de azi! Mi-aș dori să să pot înfrunta orașul ăsta prăfuit!

Guest post by Dasia

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Cordonul ăsta ombilical, plămânul ăsta artificial

Jos paranoia!

Nerușinații

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,713 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro