Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

România din discursuri și România reală

2 December 2019

Am simțit nevoia să scriu câteva rânduri despre “defilarea” de 1 decembrie. Și acum mă refer la defilarea din sufletele celor plecați departe, a celor pentru care acasă înseamnă de fapt 2-3 săptămâni pe an petrecute cu cei dragi, tot cu bagajele făcute, gata să plece din nou pentru a-și putea întreține familia rămasă acasă. Pentru ei, au defilat tristețea, neputința, neîncrederea, dar mai ales teama că nu vor putea niciodată să se întoarcă ACASĂ, într-o țară civilizată care să le dea dreptul la un trai decent. Nu, ei nu sunt mai puțin români, nu își iubesc mai puțin țara și nici nu ies la vot ca să strice viitorul celor rămași acasă. Pe ei îi doare că în țara lor nu au fost iubiți, doriți, că nu au fost răsplatiți pentru cunoștințele și munca lor… străinii au putut să o facă, iar asta uneori e și mai dureros.

Foto Libertatea / Dumitru Angelescu

De ce nu suntem suficienți de buni pentru țara noastră? Sau mai bine zis , cu ce a greșit țara noastră ca să nu aibă oameni suficient de buni încât să o conducă corect? De ce a trebuit să ne destrămăm ca neam, de ce România trebuie să se împartă în două, iar războiul să se poarte între cei plecati și cei rămași?

Dragilor, RĂZBOIUL nu trebuie să fie între noi! Cu toții ne-am dori să participăm la o defilare în țara noastră, cu toții ne-am îndreptat gândul spre România, indiferent în ce colț al lumii suntem, indiferent în ce limbă vorbim sau câți kilometri ne despart de casă. Cu siguranță însă, nici cei care au participat la defilările de acasă nu au fost pe deplin fericiți, mai degrabă au hotărât să uite niște evenimente și să spere că, în cel de-al 12 ceas, România își va reveni, că va fi „resuscitată” de cei care pot face asta, dar nu doresc să o facă.

Către ei, către clasa politică în general, fără să fac referire la vreo culoare politică sau partid, pentru ei avem cu toții câteva întrebări:

DE CE  România nu este ca în discursurile voastre de ziua națională?

De ce ne prezentați două țări paralele?

De ce ne promiteți în discursuri ceea ce nu faceți în realitate?

De ce nu puteți să vă puneți în locul românului de rând care nu are banii și relațiile de care dumneavoastră dispuneți?

De ce nu doriți să vă mândriți că dezvoltați și conduceți o țară frumoasă, bogată și civilizată?

De ce vă tratați familia în spitalele din Turcia, în loc să investiți în spitalele din Romania?

De ce vă trimiteți copiii la școli din Londra, în loc să faceti școli acasă?

De ce zburați cu elicoptere personale în loc să construiți autostrăzi?

Dacă nu vreți să faceți pentru noi, faceți pentru voi, pentru reputația voastră și pentru confortul vostru și al familiei voastre!

Fiți buni, fiți empatici, întoarceți măcar o mică parte din binele și norocul vostru și altora.

Remediați problemele din rădăcină, credeți-ne că soluția nu e să dați amenzi bătrânilor care vând mărar și să aduceți mărar din Portugalia, soluția e să susțineți românii sau să-i lăsați măcar să se ajute singuri, dacă voi nu sunteți în stare.

România nu e mândră de voi, așa cum sunteți voi de ea în discursurile de Ziua Națională,  iar pe români îi dor înșelările și renunțările voastre.

România nu e doar un teritoriu, ea e alcătuită din inimile ce bat românește, din sufletele oamenilor care, indiferent unde trăiesc, se mândresc că sunt români. Nu pentru că totul e roz, ci pentru că iubesc România!

Citiți și Scrisoare de la diaspora

Guest post by Gabriela Tonu

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Ce-am descoperit chiar de 1 decembrie :)

Rușine cu voi!

Am știut că vei veni!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro