Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Să-i spun?

11 March 2018

Se spune că prima iubire aduce nebunia, iar alături de ultima iubire îți găsești liniștea. Ea mi-a adus nebuni, s-a terminat, anii au trecut, dar încă mă gândesc la noi, încă visez ca lângă ea să-mi găsesc liniștea…

A fost prima mea iubire acum mai bine de 10 ani şi m-am simţit printre îngeri alături de ea. Acum, e căsătorită cu unul dintre prietenii mei cei mai buni. Totuşi, încă visez că, la momentul potrivit, voi fi ultima ei iubire.

“Este imposibil, a spus Mândria. Este riscant, a spus Experiența. Nu are sens, a spus Raţiunea. Încearcă, a spus Inima”

Ne-am întâlnit pentru prima dată la un târg educaţional, într-o primăvară. Eu reprezentam liceul unde studiam, iar ea era o elevă de gimnaziu care a venit să vadă oferta educaţională. M-a abordat cu întrebari despre liceu. Conversaţia a durat mult mai mult decât celelalte. Nu mai ştiam ce subiecte să abordăm, dar nu doream să încheiam dialogul, era o scuză bună. Flirtam inocent unul cu celălalt. După ce conversaţia s-a încheiat, Mara a mai trecut de câteva ori pe lângă standul nostru, zâmbindu-mi. Dialogul nu a continuat, deoarece n-am avut nici unul curajul să ne cerem numărul de telefon (iar internetul la acea vreme era puţin folosit la noi).

Fast forward, în toamna aceluiași an, începe şcoala, eram cu băieţii pe coridor, priveam boboacele. O văd pe Mara, zâmbim amândoi şi ne salutăm timid. După câteva săptămâni de jucat de-a şoarecele şi pisica, începem să formăm un cuplu. Peste câteva luni, eram îndrăgostiți nebuneşte unul de celălalt. Am petrecut aproape un an într-o altă lume, o lume în care realitatea era mai frumoasă decât visurile noastre. Ne vedeam împreună pentru totdeauna, ea mai mult decât mine… pâna ce eu mi-am dat seama că, deşi o iubesc, nu mai eram îndrăgostit şi oricum nu eram nici unul pregătiţi pentru următorul pas. I-am spus, a plâns, a luptat, însă, într-un final, ne-am despărţit.

cuplu cearta suferinta

“O iubire din liceu, am s-o ţin minte mereu, că a fost o dragoste nevinovată”

O perioadă ne-am evitat, era mai bine aşa. Ea avea un nou iubit: unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, iar eu terminasem liceul şi plecasem la studii în străinătate. A suferit mult, însă, într-un final, a trecut peste mine. Eu nu prea am suferit, am avut destule tentative de relaţii, dar nu am trecut niciodată peste Mara, foarte des mă gândeam la ea, în special în momentele mele dificile. Anii au trecut, noi am rămas prieteni buni. Astăzi, avem mulţi prieteni comuni şi punem preţ pe prietenia noastră.

Acum câţiva ani, ea s-a căsătorit cu acel prieten al meu, iar eu le-am fost cavaler de onoare, un sentiment foarte ciudat (într-adevăr, viaţa bate filmul). Totuşi nu părea prea fericită, deşi pozele de pe facebook pictau o relaţie ideală. Nu m-am bagăt şi continui să nu mă bag, nu am niciun drept.

Curând după încheierea studiilor, într-un moment de confuzie, mi-am dat demisia de la locul de muncă şi am decis să mă întorc, cel puţin pentru moment, acasă. În zona de confort. Mara ştia situația mea, iar după câteva săptămâni mă sună să-mi spună că tocmai se eliberase un loc unde lucra ea atunci şi au nevoie urgent de cineva, chiar şi temporar. Am acceptat. Aşa am ajuns să interacţionăm zilnic şi a început să mi se confeseze tot mai mult. Avea nevoie să vorbească cu cineva de încredere. Mi-a confirmat ceea ce simţeam: relația ei nu mergea prea bine. Iar eu, fără să-mi dau seama, mă reîndrăgosteam de ea. Fără ca ea să aibă habar.

Între timp, am primit o ofertă profesională motivantă din străinătate și am acceptat. Am stat aproape doi ani, după care a apărut ocazia să mă repatriez în capitală şi nu am ezitat. Mara s-a împlinit şi ea profesional, iar zilele trecute mi-a zis că se gândeşte să facă un copil.

Mă uit des peste ultima ei scrisoare de acum 10 ani, o scrisoare de adio sau “la revedere”, în care îmi spunea că mă iubeşte, îmi cerea să n-o uit şi îmi mulţumea pentru toată experienţa noastră. Eu, cu siguranţă, nu am uitat-o şi, deşi ea nu ştie, aş fi şi pregatit să reintru în viața ei. Să-i spun asta?

Guest post by Anonim

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Ingredientul secret

„Da, iubito, este totul în regulă…”

Jurnalul unei femei ce nu poate să mai iubească

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,270 views

Your tuppence

  1. Andra Tischer
    Andra Tischer / 11 March 2018 21:48

    O părere avizată, zic: “Sunt momente în viață când trebuie să ne încredem orbeste în intuitie. De aceea e asa important sa lasi anumite lucruri sa treaca. Sa le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înteleagă ca nimeni nu trisează, uneori câstigăm, alteori pierdem. Nu astepta să ti se dea ceva inapoi, nu astepta să ti se recunoască efortul, să ți se descopere geniul, să ți se înteleagă iubirea. Incheie niste etape. Nu din orgoliu, din neputinta sau mandrie, ci pur si simplu pentru ca acel lucru nu se mai potriveste cu viata ta. Inchide usa, schimbă discul, fa curat în casă, sterge praful.Incetează să mai fii cine erai si transformă-te în cine esti” . (Paulo Coelho). Apoi, nu uita că există o limită în toate, care acționează infailibil, fie că e manifestă, fie că e doar presimțită. Odată instalată, ea nu se va disipa niciodată. Mereu te vei lovi de ceva. În orice caz, ca să fii împăcat, spune-i ceea ce simți, dacă ești sigur pe tine. E un exercițiu de sinceritate care desparte apele și curățește sufletul. Succes!

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Lucifer / 11 March 2018 20:19

    Prietene, fii atent! Daca Mara va avea un copil, in cel mai fericit caz vei ocupa postul de amant. De ce sunt asa de sigur? Din start nu merge legatura dintre ei doi. Dupa ce o sa apara copilul(impreuna cu greutatile aferente) prapastia dintre cei doi se va mari exponential. Asadar, inainte de acest scenariu, te intalnesti frumos cu ea si ii spui tot. Ba, dar tot. Singura conditie necesara din partea ta ar fi ca tu sa fii absolut sigur de acest lucru, nu doar o toana de moment. Daca esti absolut sigur atunci da-i bice cu tupeu. Nu de alta dar sa nu regreti mai tarziu, ca sa nu mai zic de faptul ca odata copilul aparut, si daca veti dori nu veti mai avea cum, ea fiind legata de celalalt barbat obligat-fortat. Posibil sa gresesc dar daca voia sa faca acel copil cu sotul, nu iti mai spunea tie ca doreste sa aiba un copil. Probabil voia sa vada cum reactionezi. Pentru ca la o relatie/casnicie mai poti da “undo” dar la un copil…nu mai exista cale de intoarcere.

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 9 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro