Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Scrisori pentru iubirile diafane

1 September 2018

Cum se numesc cei care iubesc fără să știe dacă sunt iubiți de celălalt: naivi sau martiri? Cât este de lungă noaptea în care singurul vis îl descrie pe singurul om care ne-ar putea alina neîncrederea? Cât de ireală poate ajunge speranța atunci când așteptăm ca până și imposibilul să se realizeze?

scrisoare

Iubirile sunt construite din contradicții, din fatalități și obsesii care doar uneori predau ștafeta îndeplinirii, fericirii, regăsirii de sine. Iubirile sunt întortocheate și, de cele mai multe ori, secrete – acestea dor cel mai tare pentru că au crescut enorm de mult într-un suflet care nu le mai poate cuprinde: sunt iubiri care-și zdrobesc florile de sere ce au devenit prea mici, au nevoie de spațiu și de priviri pentru a demonstra cât sunt de minunate. Sunt iubiri care ne mistuie, care nu se sting ani de zile, iubiri care, deși neîmplinite, continuă să dăinuie într-o noapte în care singurul felinar este convingerea că patima iubirii noastre reprezintă combustibilul propriei vieți – și așa și este!

Am fost contrazisă când am spus că „a iubi fără a fi iubit e un păcat”: o declarație egoistă dintr-un trecut îndepărtat și, totuși, atunci când ne aflăm în pragul unei fatalități, singurul mod de a evita suferința este să fim măcar puțin egoiști. Dar nu putem fi, iubim prea mult și preferăm să suferim îngrozitor decât să nu încercăm, să nu sperăm într-o iubire care ne-ar putea salva pentru totdeauna…

Guest post by Oana Elena Popa

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Eu voi rămâne Ana ta…

Te iubesc

Vrei să te culci cu ea? Ți-o împrumut pentru o noapte

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,024 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro