Dacă din toate minunile lumii ar fi să pot alege vreodată altă formă de viață decât cea de om, copac m-aș face. Și știți ceva? Orice copac. Stejar, tei, brad, fag, alun, salcie, scoruş, măslin, palisandru, cireș, tisă sau smochin, totuna. Umbros sau svelt, pitic sau falnic, roditor sau cu alte rosturi pământene, de-a lungul vieții mele, mi-ar plăcea să-i șoptesc din frunze unui om secretul stropului de nemurire. Așa cum au făcut alți copaci cu Philippe Di Méo, creatorul și directorul artistic al gamei Liquides Imaginaires.
Dar cine e acest bărbat arătos și, pare-se, genial în tot ce face.
David Frossard și Philippe Di Méo
Născut la Marsilia, Philippe Di Méo a plecat de-acasă în 1982 să studieze arhitectura la École des Beaux-Arts d’Aix-en-Provence și apoi s-a mutat la Paris, unde și-a și deschis o agenție în 1989. Cu o imaginație debordantă, sălbatică, și cu un rar simț al cuvântului asociat creației, design-ul lui câștigă tot mai mulți clienți din universul luxului. Va moderniza branduri renumite păstrându-le autenticitatea și savoir-faire-ul care le-a consacrat în timp – Moët & Chandon, Dom Pérignon, Baccarat, Christofle, Raynaud, Guerlain, Jean-Paul Gaultier, Paco Rabanne. Nu se va mulțumi doar cu această recunoaștere a talentului său de designer și, pasionat de mâncarea bună, va deschide în 2002, în Paris, “R’Aliment” – o cafenea restaurant cu meniu integral organic. Este începutul unei colaborări spectaculoase cu bucătari celebri, și după câteva expoziții de succes organizate până și la Tokio și Hong Kong, începe să creeze pentru cele mai cunoscute branduri de lux din domeniul aranjării mesei și al decorațiunilor interioare. Pentru ca în 2013 să deschidă împreună cu David Frossard, expert în parfumuri rare și fondatorul Différentes Latitudes – o etichetă pentru parfumierii independenți, un bar excentric chiar și pentru Paris, orașul parfumierilor – Liquides – bar à parfums. Experiența trebuie că e unică. Intri, te așezi la bar și, cunoscător deja, comanzi “lichidul” preferat ori ești gata pentru noi experiențe olfactive, sau, ca începător, porți o fascinantă discuție despre cine ești și ce ți s-ar potrivi. Și ai de unde alege, așa unic, cum e fiecare… Parfumurile cu nume încă necunoscute sau deja vedete stau pe rafturi în sticle prețioase, fiecare – o promisiune de potrivire perfectă.
Ultima colecție lansată sub brandul Les Liquides Imaginaires este o nouă trilogie – Les Eaux Arborantes, un tribut sacru adus copacilor, sălbăticiei, vieții plantelor și animalelor. Copacul-totem, venerat ca un zeu, care devine o ființă mitologică și protectoare. Și sevele vieții, purtând misterioase nume latinești bogate în sensuri – Tellus, Saltus și Succus – devin “ghiduri senzoriale” ce te poartă într-o călătorie pe verticală prin trupul și spiritul copacului de la pământ (rădăcini) la cer (cele mai înalte ramuri).
Dar ce călătorie, doamnelor și domnilor!
Începem de la rădăcină, cu Tellus, cuvântul pentru pământ, dar și numele planetei. Înseamnă spiritul pământului, un spirit adânc, cu rădăcini puternice, solide, forța telurică fără de care nimic nu crește. Tellus e structurat astfel:
Vârf: notă de pământ, patchouli indonezian, Cashmeran*.
Mijloc: crin, ghimbir, mușchi
Bază: ambră gri, pin, Cistus**.
Creatoarea parfumului Tellus este Nadege Le Garlantezec de la Givaudan.
***
Urcând prin copac, Saltus – care în latină înseamnă salt, zonă împădurită sau sălbăticie – este însăși seva, viața. Descris ca fiind un parfum energizant, al cărui spirit este vigoarea clocotitoare a vieții, dorința de a trăi, de a sări în sus, de a te ridica, energia vitală necesară ambiției de a crește, Saltus scoate în evidență toate mirosurile emanate de copac. Saltus a fost creat de Shyamala Maisondieu de la Givaudan. Notele declarate sunt:
Vârf: frunze de cedru, eucalipt, camfor
Mijloc: sweet vanilla , Ethyl Laitone, patchouli indonezian
Bază: Somalian incense (rășină naturală cu miros viu de pământ), santal, extract din semințe de Tonka venezuelean, extract de castor și de zibetă.
***
Și iată că am ajungem la ramurile cele mai înalte cu Succus, cuvântul latinesc pentru suc, având o semnificație antică de licoare dătătoare de sănătate. Succus este spiritului înaltului copacului, spiritul graniței dintre lumea materială și cea imaterială, dintre frunză și aer, libertate și vis, dorință și frumusețe exterioară. Acest “parfum în zbor”, fructat și solar, conturează cu brio senzualitatea și fecunditatea vegetalului, surprinzând ceva din darul naturii ce se găsește în ramurile din vârful copacului.
Vârf: mandarin, rubarbă, dafin, rozmarin, ienupăr, frunze de cedru, salvie
Mijloc: ghimbir, salvie, piper negru, acord de orhidee
Bază: vetiver, cedru texan, Somalian Incense, Moxalone (mosc), Georgywood® (aromă chimică intensă de lemn).
Succus a fost creat tot de Shyamala Maisondieu.
***
Cele trei variante Liquides Imaginaires sunt disponibile în Beautik Haute Parfumerie și pe www.beautik.ro, la un preț de 789,99 lei.
* Cashmeran: produs sintetic de laborator, folosit în notele de bază ale parfumurilor. Numele lui a fost derivat din cașmir pentru textura moale, catifelată, senzuală. Are un miros foarte complex de mosc, lemnos, ușor picant, cu nuanțe florale.
** Cistus (labdanum): este o rășină care nu se solidifica niciodată, rămâne lipicioasă, secretată de unii arbuști veșnic verzi din familia cistus, în principal Cistus ladanifer care crește în Spania și Cistus creticus, răspândit în Grecia continentală și insulele ei. Arbuștii secretă această rășină spre a proteja frunzele și planta, în general, de soarele arzător. În antichitate, rășină era recoltata de ciobani prin pieptănarea blănii oilor și caprelor. Azi se obține prin fierberea frunzelor și crenguțelor arbustului. Rășina este folosită în parfumerie ca înlocuitor a ambrei gri de origine animală, având un miros asemănător acesteia. Se folosește în parfumerie pentru a reda nota de piele. Spania este astăzi cel mai mare producător de labdanum.
Citiţi şi
Prăbușirea avionului Air India – patru povești, patru lecții
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
