Selecția cadrelor la români

4 November 2020

Există în partea noastră de lume, ca rezultat al matricei culturale în care ne-am târât prin istorie, un anumit fel de a selecta cadrele. O artă de a promova mediocritatea, de a pune piedici meritocrației, de a încuraja tribul (noi și ai noștri!) și a împiedica, astfel, modernizarea.

Acest fel de a face lucrurile nu e specific doar politicii. Aici se vede totuși mai bine – pentru că politicul e mai expus.

El funcționează în societatea românească (precum și în cea bulgărească, să nu avem pretenții de unicitate, cum de altfel prin toate colțurile Balcanilor) de sus până jos și de la dreapta la stânga.

Îl întâlnim la PSD, dar îl întâlnim și la PNL. Îl întâlnim și la forțele politice noi. Dați-le puțin timp să îi vedeți în toată splendoarea.

Sunt motive de îngrijorare. Gândirea limitată, de cadre de nădejde ale organizației, gândire fără nuanțe, bolșevică în esența ei, abia așteaptă să se manifeste – oho! De altfel, s-a și manifestat de câte ori a avut ocazia.

Selecția negativă a cadrelor se petrece și în inspectoratele școlare, și în direcțiile de sănătate publică și în masonerie și chiar pe scara blocului unde locuiți, ea este omniprezentă, ca bunul Dumnezeu.

Ce se cere, românește vorbind, de la cei pe care sistemul îi favorizează neîncetat? În primul rând, absența oricărei culturi morale. Nu poți să ai obraz și în același timp pensie specială.

Să fie, din acest punct de vedere, ca alde Ponta. Să fie capabili, după cinci ani de la Colectiv, să pozeze în victimă a dramei de la Colectiv. Fără rușine, fără pudoare, fără remușcări, fără rezerve. O doză imensă de tupeu și poți ajunge chiar și prim-ministru.

Dar nu doar cei perfect lipsiți de morală sunt îndrăgiți de sistemul creat de români, ci și cei cărora le lipsește o solidă pregătire profesională. Ideal Viorica-Vasilica. Oameni care și-au trucat studiile (la mare căutare sunt plagiatorii, ciorditorii de doctorate, agenții copy-paste), oameni cocoțați peste noapte în funcții peste priceperea lor. Și de aici încolo: trai, neneacă, pe banii proștilor.

Ajunși moț, trebuie să fie gata de orice compromis, de orice cârdășie, să se înconjoare de alți impostori și să îi promoveze neîncetat. Un singur țel îi animă deopotrivă pe stăpâni și slugile lor: să acumuleze, să umple cu putere, bani, obiecte și diplome false imensul gol interior.

Un cadru bine ales trebuie să disprețuiască munca onestă. Un cadru și mai bine ales trebuie să știe să îl sfideze pe cetățeanul în a cărui cârcă s-a cocoțat, să știe să-l pună la punct, să încerce să-l mituiască sau să-l strivească.

Să-i vorbească mereu de numai de sus, cam cum îi vorbește Tăriceanu. Știe Tăriceanu să fie boier de stat.

Un cadru ideal trebuie să se simtă confortabil în universul legilor strâmbe, să nu creadă în nimic și să fie în stare să scoată pe gură orice enormitate. Am exagerat. Să creadă, totuși, în corupție. Și, firește, să se considere mereu nevinovat.

Un cadru minunat face totul pentru ca lumea care l-a emanat să-și mențină regulile greșite și orice tentativă de îndreptare a acesteia va fi sabotată, obligatoriu, de armata de cumetri, nășici, cumnați, amante, amici de familie plantați într-un serviciu, într-o direcție.

Cel mai bun generator de cadre în politica românească este profesorul Dan Voiculescu. N-a fost cadru ieșit din uzina îndrăgitului turnător Felix să nu fie la superlativ. Doamna Firea e doar perla coroanei. Magna cum laude a absovlit Academia Felix, bravo!

Un cadru bine ales este, totodată, un om care nu există prin el însuși, o simplă nulă urcată într-o funcție. După care puteți vedea.

Desigur, faptul că se poate vedea nu-l va face pe bunul românache să miște vreun pai întru remediere. Că nu-l va face.

Bunul românache va da din mână a lehamite, va trage concluzia că toți sunt la fel, va căuta un loc de unde, dacă nu curge, pică și va atârna cu neamul, înjurând celelalte neamuri.

Există vreo cale să ieșim din acest labirint întunecat? Bineînțeles că există. Trebuie doar să ne schimbăm aproape toți, cu totul.

Deci: s-ar putea să mai dureze, măcar până la apocalipsă – și poate puțin și după aceea.

Și nici măcar n-am apucat să descriu și popimea…

Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.

 



Citiţi şi

Aţi observat că atunci când vă indrăgostiţi vă pierdeţi mare parte din putere?

Adevărul e în altă parte

Unde sunt oamenii?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro