Articole despre corupţie

România e zguduită de extremism. Cum să nu fie, dacă de zeci de ani scapă cine poate și omul care nu se “descurcă” pleacă la munci prost plătite prin lume sau rămâne în medievalismul românesc.

Ce se întâmplă într-o țară atunci când dispare supravegherea externă? Textul pornește de la România fără MCV și urmărește continuitățile adânci ale justiției, ale puterii și ale spațiului public. De la tranziția postcomunistă la prezent, de la instituții infestate la reflexe mediatice și politice care se repetă obsesiv, eseul descrie o țară blocată într-un mecanism de reluare, incapabilă să iasă din propriul trecut.

Un text despre felul în care moare un oraș: nu din trafic sau poluare, ci din indiferența oamenilor și acceptarea corupției ca normalitate. O paralelă destinele unor mari scriitori europeni și fragilitatea comunităților care renunță la responsabilitate. Un oraș trăiește doar cât timp oamenilor le pasă de el.

O reflecție amar-ironică despre felul în care trăim, gândim și alegem. Despre șmecherie, neglijență, educație și prețul neimplicării.

Un comentariu fără menajamente despre degradarea morală și socială, despre hoți, lași, kaghebiști, idoli falși și popoare care îi urmează orbește.

România, prinsă între bugetari de lux, sindicate fără rușine și politruci „pro-europeni”, riscă implozia. Andrei Crăciun avertizează: batjocura și risipa nu mai pot continua.

Într-o societate tot mai obosită și fragmentată, răul devine banal, iar adevărul – opțional. De ce tăcem în fața nedreptății? Ce ne-a adus aici și ce putem schimba? Un articol despre frică, complicitate pasivă și rolul pe care fiecare dintre noi îl are în apărarea valorilor morale.

Scris din avion, între Riga și Vilnius, acest text e un diagnostic amar despre România: o cleptocrație internă, cu hoții noștri de toate zilele.

Ce urmează? Va fi rău, ce altceva să urmeze?! E epoca de aur a șarlatanilor. “Grație” revoluției tehnologice, granițele dintre adevăr și minciună au devenit atât de fluide încât au ajuns irelevante. Post-sapienșii au nimerit în post-adevăr. Bun-venit în minunata și oribila lume nouă! Adio, busolă morală! Adio, claritate morală! …

Rămânem în ultimul vagon euro-atlantic sau ajungem sub bocancul lui Putin, care deja rânjește și râde de monumentala prostie a românilor. Cum va fi următorul președinte? România e un stat, istoric vorbind, foarte nou. A apărut pe hărți într-o formă redusă (Moldova și Țara Românească/Valahia) abia în 1859. Chiar și …