Numele meu e Alter Ego și candidez cu șanse la medalia de argint în concursul “cea mai proastă îndrăgostită”. Dacă cineva ar face echivalentul pentru proşti al cercurilor de alcoolici anonimi, cred că aş fi prima pe listă, desigur, cu voia dumneavoastră. Pentru că în ultimii doi ani de zile am fost într-o relaţie toxică care m-a lăsat cu o mulţime de traume şi sechele. Timp de aproape doi ani de zile bărbatul pe care l-am iubit din toată inima (cică dacă-i dau numele, mă dă în judecată pentru calomnie) m-a minţit cu pasiune şi cu uitare de sine. Şi în somn m-a minţit. Iar pe timp de trezie m-a minţit cu fiecare respiraţie.
M-a minţit cu lucruri nesemnificative în marea schemă a lucrurilor, cum ar fi faptul că mă iubeşte, m-a minţit cu lucruri pe care eu le consider extrem de semnificative. Cum ar fi locul de muncă, programul de muncă, îndatoririle de serviciu. Doamnelor, dacă vreun bărbat din Dej cu un tatuaj cu litere arabe pe umăr se prezintă ca fiind ofiţer SIE şi care este mult prea bun pentru a fi real, cereţi dovezi materiale. Altminteri riscaţi să vă începeţi confesiunea de viaţă în acelaşi mod ca şi mine. M-a minţit că mă respectă, mi-a minţit părinţii, care nu au avut altă vină decât că l-au tratat ca pe propriul lor copil. Ba chiar uneori mai bine.
Dar cum minciuna nu poate să reziste la infinit şi ulciorul, mai ales dacă nu e supravegheat are un număr limitat de drumuri la apă, l-am prins şi ca să îl citez ”l-am dat afară din casă ca pe un câine” deşi ”nu aveam niciun drept să-l dau afară din casă”. Mă întreb cum ar fi trebuit să o fac? Cu o fanfară indiană tradiţională în faţă şi cortegiu de dansatoare din buric?
Poate vă întrebați de ce nu aspir la aur… Totuşi, nu am pus nimic pe numele lui, nu mi-am făcut testament pe numele lui şi mai ales nu i-am trimis un milion de dolari. Deşi e extrem de posibil să nu le fi făcut pentru că nu există încă nicio proprietate a mea pe care să o pot lăsa moştenire şi nici nu am un milion de dolari. Ce mă face totuși să candidez pentru argint este faptul că permanent în casa mea a existat de anul trecut din mai, de când i-am cumpărat un laptop pentru a se apuca să facă un program de evaluare pentru activitatea pe care o prestez, un hard extern care a venit la pachet cu laptopul. Pe care nu l-am verificat nici măcar o dată fiindcă mi s-a părut că îi încalc intimitatea. Pe care nu l-am luat la puricat fiindcă nu am conceput să trăiesc într-o uniune consensuală poliţienească. Pentru că în capul meu, dragostea fără încredere nu există şi gelozia e un semn de boală.
Nici măcar după ce l-am dat afară din casă nu am analizat conţinutul acelui hard. Abia duminică am făcut-o. Şi am realizat proporţiile colosale ale prostiei mele. Fiindcă repet, obiectul e în casa mea din mai anul trecut. Cam două treimi din cantitatea de informaţii stocată acolo era reprezentată de filme porno. Am găsit un minunat document de OPT PAGINI numai cu linkuri către clipuri porno. Şi ceva poze. Ale lui. Ale fostelor iubite. Înregistrări cu femei pe care le-a prostit că îi sunt prietene şi pe care le-a convins să apară la web în ipostaze jenante în cel mai bun caz. Şi poze făcute cu diverse doamne – de a căror nevinovăţie sunt ferm convinsă! – în perioadele în care sub acoperirea perfectă de a fi ofiţer SIE pleca în ”misiune”. Desigur, datate spre a servi drept sprijin pentru memorie.
Acum nu vreau să mă înţelegeţi greşit. Nu mă deranjează că s-a uitat la pornografii. Ca să spun sincer, şi eu am făcut-o, nu pot să găsesc vină cuiva că a făcut asta. Dar pentru mine un hard extern e dedicat nevoii de a păstra în siguranţă informaţii valoroase. Ceea ce mă şochează este ce importanţă crucială a acordat acestor gunoaie. Nu mă şochează faptul că m-a înşelat. Când am primit confirmări din mai multe surse că el nu a lucrat în vecii vecilor la SIE şi, având în vedere conflictul de muncă în care a fost implicat şi care a ajuns la Tribunalul Cluj, nu ar putea măcar să lucreze acolo, am realizat ce însemnau ”delegaţiile” şi că nu putea fi decât într-o companie feminină sau într-una interlopă.
Citește și Dragoste la prima vedere sau te mai uiți o dată?
Ceea ce mi se pare de neacceptat e gradul de cinism. Într-adevăr, a pariat corect pe lipsa mea de instincte poliţieneşti şi pe respectul de sine pe care îl am. Şi a pariat corect, fiindcă altminteri ar fi zburat de anul trecut pe geam în zbor razant, fără paraşută.
Deci, doamnelor, sunt Alter Ego., candidez la argint pentru prostie din dragoste, dar mă tratez. Sfatul meu pentru dvs. e să nu mai credeţi nicio poveste care pare prea bună pentru a fi adevărată, cât de minunat ar părea bărbatul care v-o spune. Căutaţi dovezi pentru fiecare afirmaţie şi mai ales verificaţi conţinutul calculatorului.
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Educație sexuală pentru adulți: prima experiență de dragoste
Adevărata revoluție în pat e alta
Ce a ajuns să mai însemne iubirea?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
