Şi-am strâns-o în braţe puternic şi-am sărutat-o apăsat, cu speranţa că va simţi măcar puţin din iubirea pe care i-o port.
Şi-am sperat că nu e ultima oară când fac asta… şi-am şi glumit, ca să nu simtă durerea şi frica din sufletul meu, să creadă că am plecat bucuroasă înapoi acasă.
A zâmbit şi ea, dar nu cu atâta bucurie ca altă dată, pentru că duce o boală grea…
Şi nu m-am îndurat să plec aşa de repede cum o făceam în alte dăţi, cu grabă şi inconştienţă. A fost prima dată când m-am gândit că poate când mă voi întoarce nu va mai fi.
Cel mai probabil a simţit şi ea că sufletul meu e îndurerat, deşi mi-am dres vocea ca să par bucuroasă. Am pupat-o de atâta ori şi de fiecare dată m-am rugat să nu fie ultima oră. Şi încă sper că nu a fost ultima oară, chiar dacă distanţa e mare şi nu mă voi întoarce curând.
Dar când vine momentul în viaţă să afli că a fost ultima oară, oare regreţi? Regreţi că nu ai sărutat mai apăsat şi că nu ai îmbrăţişat mai puternic? Cât de uşor îţi uiţi cuvintele pe care ar fi trebuit să le spui şi care s-au pierdut pe străzi lăturalnice, deşi destinatarul era în faţa ta? Cuvinte care poate i-ar fi adus bucurie, însă tu, în graba ta cotidiană, le-ai ignorat.
Mai visez câteodată că va fi ca înainte, că voi reuşi să-i înţeleg din nou fiecare vorbă şi că se va plimba iar prin curte, cu mătura drept baston. Dar viaţa e crudă şi mă trezesc din visare…
Guest post by Ramona Mariș
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Să nu tragi de o femeie, să nu-i cerșești iubirea, să nu-i cazi la picioare…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
