Stimate domn divorțat

7 February 2024

Stimate domn divorțat, ce te consideri victima femeii balaur cu șapte capete, care te-a părăsit de rea și nerecunoscătoare ce e, e timpul să înțelegi FIRESCUL.

Ai plâns și te doare. ACCEPTĂ. Seara, când nu poți adormi de dor și suferință: plângi!, eliberează-te!. Și ea adormea la fel. Renunță la a lua pastile care să îți înghețe gândurile și lacrimile, renunță la “a fi în prezent”, până nu îți rezolvi trecutul. Peste noapte, după efectul pastilelor, când gândurile iar nu iți dau pace, PLÂNGI! Pentru că suferi! Acceptă! Coboară adânc în sufletul tău și trăiește-ți durerea! Da, pentru că lipsa ei, plecarea ei, doare! Nu, nu ești de piatră, oricât ai încercat să îți betonezi ființa, spunându-ți că ești de nepătruns.

Angelina Jolie photographiée par Peter Lindbergh, 2015

“Nu mă mai interesează ca femeie, e doar mama copiilor mei!“ a spus el, degajat, pe un ton ce voia să sune a împăcare. Dacă e mama copiilor tăi, e femeia cu care ai acceptat și îmbrățișat creația, FEMEIA pe care ai împlinit-o, Femeia căreia i-ai dat rod și sens. RECUNOAȘTE-O! Pentru că, până la urmă, de asta a plecat, pentru că nu ai recunoscut-o! Plătește-i tributul pentru toată suferința ei, pentru felul în care te-a implorat SĂ O VEZI! Nu poți să o ștergi! Și tot ce obții prin negare e doar împietrire! Fiecare muzică de fond fără mesaj pe care o asculți, ca să “te țină în prezent” este un lacăt peste sufletul tău. Fiecare conversație superficială e un lacăt peste sufletul tău! Fiecare femeie drăguță după care întorci privirea “liber” pe stradă e un lacăt peste sufletul tău. Tot ce consideri tu libertate acum, e o încătușare a FIINȚEI și un prizonierat.

“Ce vreau? Vreau o viață fără constrângeri, destul am fost constrâns!“ ai spus într-o seară. Tot ce crezi că vrei este să pară că ai câștigat ceva din această MARE PIERDERE. Și dacă tot nu te mai așteaptă acasă, și dacă tot a luat copiii cu ea și nu îi mai vezi, și dacă tot ce ați construit împreună a trebuit vândut și împărțit, și dacă tot ai pierdut familia pe care ți-o doreai atât de mult, și dacă ai pierdut SENSUL, măcar să îți faci de cap fără direcție, fără sens, fără motivație, fără implicare, fără IUBIRE. Fără ASUMARE. Fără… să îți mai pui sufletul în joc. Să fie, așa, o viață între alarma de trezire și alarma de luat pastila de culcare, în care nimeni să nu îți pretindă nimic. Să devii o mașină cu multe rotițe, un mecanism. Mecanismul de supraviețuire.

Stimate domn divorțat, îți scriu din sufletul unei femei rănite de prea multe ori în viața asta. Îți scriu din disperarea femeii pe care ai găsit-o singură și pe care ai ales-o ca să-ți pansezi rana pierderii tale. Femeia care e lângă tine între cele două alarme, care te privește în fiecare dimineața cum cobori împietrit, în pijama, cum te așezi direct la biroul unde niște ore bune de muncă te mai salvează de întrebări și te țin “în prezent”. Apoi te privesc cum evadezi în seriale, în meciurile de fotbal și Gazeta sportivă. Și tot ritmul tău zilnic se oprește cu alarma pentru pastila de somn.

Da. Și eu aș vrea SĂ MĂ VEZI. Aș vrea să îți fiu MOTIVAȚIE. Aș vrea un loc în sufletul tău. Sufletul tău, în care nu vrei să umbli. Pe care l-ai închis și în care nu vrei să intri să faci ordine, să lași să intre aer proaspăt și raze de soare. Nu ți-ai găsit puterea să cerni amintiri, să păstrezi frumosul, să așezi pe rafturi ce ai trăit și te-a bucurat. Știi? Sufletul tău e exact camera bunicii mele în care mama nu a putut intra, după ce bunica a plecat dintre noi. Camera în care nici eu nu pot intra după ce nici mama nu mai e. Camera în care timpul a rămas în loc. În care nu poate intra nimeni să sorteze lucruri, pentru că orice lucru doare a pierdere grea.

Am nevoie să mă stiu în sufletul tău. Am nevoie să îmi faci loc în sufletul tău. Am nevoie să te trezești cu bucuria că sunt lângă tine. Și pentru toate astea, te implor, coboară adânc în sufletul tău și fă pace cu ea. Cu FEMEIA din ea. Nu, nu cu mama copiilor tai. Cu FEMEIA. Plângi, urlă, recunoaște-o. Îți promit că te voi ține de mână. Nu mă poți iubi pe mine, dacă nu recunoști că ai iubit-o pe ea și pierderea doare. Nu poți să treci mai departe, daca nu te împaci cu ce a fost.

Și nu, nu ești mai bărbat dacă negi FEMEIA, nu ești mai bărbat daca ești “liber” să ieși cu bărbații la bere și dacă nu “dai socoteala” cuiva. Toate astea fac din tine doar un băiețandru rebel care își caută independența în adolescență și nu vrea să dea socoteală acasă că a fumat în curtea școlii.

Nu lângă alți bărbați devii mai bărbat. Doar lângă o FEMEIE ești cu adevărat BĂRBAT.

Guest post by Femeia din prezent

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Tata, te iubesc oricum ai fi

Dragul meu soț, te rog, nu mă obliga să-ți spun “te iubesc” mai des decât aș fi în stare

De ce ne este atât de greu să ne iubim pe noi înșine?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro